Fărâmă de singurătate
În cenușa unui cearcăn de ceas
o pleoapă de cer înnoadă
fuioare din noaptea unei despărțiri
pe-o ramură de mâhnire,
de care inima atârnă
ca un țipăt răstignit
în pasărea ce-și poartă hăul,
ca o psalmodiere din mărul
măcinat de-un vierme,
ca un tăciune arzând
într-un sărut pieziș.
Zăvorât într-un ochi orb
de rădăcinile informului gol
te urmez înger desfrunzit,
în deșertul tăcerii risipește-mă,
fărâmă de singurătate peste lună.
—————————–
Alice PUIU
Aprilie 2019
Foto: Pictura Peter Mitchev