Nu-mi amintesc plânsul dorului
Așezat în palma valului de suspine.
Nici nu știu când a înmugurit
Depărtarea…
Parcă a trecut o veșnicie
De când ne-am trăit iubirea
Pe un meleag doar de
De inimile noastre știut.
Nu-mi amintesc nici
Glasul ecoului ce ne
Chema iubirea s-atingă
Nemurirea.
Îmi amintesc doar freamătul
Simțirii ce s-a trezit
Căutându-te prin ceața
Singurătății pe care a auzit-o
Strigându-ne pe noi,
Actorii principali,
Ce-am trăit o iubire anume,
Fără nume.
———————————
Irina-Cristina ŢENU
1 aprilie 2019