SUNT FEMEIE
În minte-mi spun adesea; sunt femeie!
Cât pot mai nasc iubiri dogoritoare…
Focul aprind văpăi ș-apoi țâșnesc scânteie,
Și ard pân’ zorii aruncă săgețile de soare.
Iar ziua când amiaza căldura o învinge,
Fior-viril renasc și tind spre adorare…
Instinctul buzelor carminul de-și încinge
Vindec orișice rană arsă de dor sub soare!
În nopți când mă alint sub blânda lună
Știu vorbe de alint să-ndulcesc, după plac.
Fără opintiri țâșnesc… lavă nebună,
De-n vise rătăcesc, mă iert și mă împac!
………………………………………………………………….
În minte imi voi spune adesea; sunt femeie!
Îmi cresc puterea dragostei cât pot și-n zbor.
Pe ramuri muguri-i desfac ca să scânteie
Înfloririi și rodiri din miraj-jăruitor.
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din vol. Iubită doamnă, 2016)