Ioana CONDURARU: Lirice

Aş presăra mărgăritare

Aş presăra mărgăritare
Pe calea ce te-aduce, mie
Iar briliantul de la soare,
Cununa dorului să-mi fie.

Cu miros suav de floare,
În suflet mi te-aş alina
Să ne încânte cu ardoare,
Când nopțile ne-or îmbrățişa.

 

Pierzându-ne în simfonii,
Pe câmp stelelor de jad,
Să împărțim doar bucurii
Şi doruri care tainic ard.

În primăveri ne-om cununa
Când mărul tandru va înflori,
Peteala câmpului vom lua,
Să fim legați pentru vecii.

Aş presăra mărgăritare,
Dar ce păcat, tu ai uitat,
Iubirea chipului de floare
Ce cândva ne-a alintat.

 

Sentimente

 

Ce sentimente
mai lăsăm în urmă!
Ce clipe de regrete
mai uităm!
Semănăm pe cale ură,
apoi în amăgiri ne înecăm.
Ce inimă plăpândă plânge?
ce suflet gol a mai rămas în noi?
Trecem tăcuți și totul ne înjunghie
deoarece unu plus unu,
nu mereu fac doi.
Ce rugăm mai aducem către Domnul?
Mai știm genunchiul să-l plecăm în dor!
Imboldul îl simțim precum atomul
care străpunge calea unui nor.
Rupem bucăți din suflet tot crezând
că reușim să îl lipim la loc,
dar inima ce bate lăcrimând
nu mai crede în același noroc.
E noapte peste infinitul de mătase,
e noapte și pe geana mea săracă.
Tăcută mă retrag pe căi de astre
lăsând în urmă lumea să vorbească.
În carapace mea de nucă,
e liniște iar somnu-i diafan
nu vreau clemența inimii să curgă,
prin spații infinite de mărgean.

 

Primăvara

 

Sa zvonit că, primăvara
Într-o seară va veni,
Mirosind a tămâioară
Și a nuferi argintii.
Luna, deveni sfioasă
Spunând parcă: ,,Vai și ce
O vedeți așa frumoasă?
Cât de importantă e?
Cum ajunge, așa pleacă
Lăsând visul pe câmpii
Și iubirii, doar o joacă,
Îi va da din galaxii.
Eu sunt veșnică pe boltă.
Nu mă pierd printre nimicuri
Dăruind nopților dotă,
Toate razele de nuntă.”
Dintr-un colț, luceafărul
O privește zâmbitor:
,, Lună, mai tăie-ți avântul,
Încă nu ai vorbitor.
Din noianul înstelat
Cine mărțișor aduce,
Viselor din borangic
Când prin iarba rourată,
Ghioceii vor scânci?
Bolții, da, tu ești regină
Când pe căi se lasă noaptea.
Primăvara-i Doamnă, Primă
Aducând din eden viața.
Se vor umple universuri
De pasteluri colorate.
Noi vom coborî pe șesuri
Construind mândre palate”.
Plecând razele tăcută,
Luna, n-a mai spus nimic.
Primăvara e o muză
Dăruind un anotimp.

———————————-

Ioana CONDURARU

24 februarie 2019

Pictura-Michael Inessa & Gamaseh

Lasă un răspuns