RUGĂCIUNE CĂTRE TINE…
Mai pune Tu, Doamne ulei în căndeluța mea,
Să poată să-mi mai ardă, că mi-i viața dulce…
Lacrimă de-a Ta să-mi picuri, ca dalbă lăcrimea,
Că nopți la rând doar Tu știi, cum sufletul gemea,
Din sfințenie dă-mi un strop și în trup mi-aduce,
Pacea-n mine să se culce…
De rele miluiește-mă și-alung-o pe Vicleană,
În drum să nu-mi apară să-i văd căutătura…
Că vrea să-mi fure suflul, la pândă ca spioană,
Avid sorbindu-mi seva, de viața-mi pământeană,
Adulmecându-mi teama și-n ochi tremurătura,
Deși-ntorc capul și-uitătura…
Cu palma Ta m-atinge, cu ea tămăduiește,
Pe suflet și pe trupu-mi, de am adâncă rană…
Clepsidra umple-mi-o, cu nisip și mă iubește,
De nu sunt îndeajuns, din nou mă plăsmuiește
Și vorba ce mi-i spune, de fi-va chiar dojană,
Mi-o fi aer să respir și hrană…
Și-un fir Doamne de foc pune-n căndeluța mea,
Ca sfînta-i flăcăruie pe suflet mă încălzească…
Din mătănii mă ridică, privirea de la dușumea,
Pe frunte pune-mi mir și-aghiazmă din cișmea
Și drumul mi-l arată, mâna Ta să-l netezească,
O nouă cale să-mi urzească…
CĂUTÂND UN CAPĂT…
Cugetând mă prind zorile, cu zeci de întrebări,
Răspunsuri nu găsesc și gura-mi pare mută…
Rătăcesc pe căi pustii-ntre-ndoieli și-exacerbări,
Un sâmbure de adevăr cătând printre schimbări,
Că nu știu ce să aștept, ce viața-mi împrumută,
De mi-i fiecare zi temută…
Las capul plin de gânduri, în palmă să îmi cadă,
Văzând crezuri zdrobite, cum cad pe dușumea…
Oricât liman să caut, ochii mei nu pot să vadă,
Că-n beznă n-am pe nimeni să-mi aprind-o dadă,
De parcă înseși soarta mă luase-n zeflemea,
Când alte vise-mi întocmea…
Din neguri parcă nu văd speranța să răzbată,
În lumea mea de iarnă, cu viscole și cenușiu…
Nici parcă raza soarelui, nu poate să străbată,
Cu vinul ca venin, însetată inima-mi se-mbată,
Hrănind-o cu dezamăgiri, de nici măcar nu știu,
De am murit sau mai sunt viu…
Ce-aș mai putea spune, am pierdut darul vorbirii…
O Voce mă îndeamnă să-mi aud glasul din sânge…
Că vraja vieții-n el se-ascunde și sâmburii iubirii,
Ce-așteaptă o scânteie dând frâu despăgubirii,
Ca toatele ce m-au durut și m-au făcut a plânge,
În pumni să le pot frânge…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
15 februarie 2019
Foto – Sursă internet