Mariana POPAN: Invitaţie în biblioteca cerului

Invitaţie în biblioteca cerului

E noapte…
În liniştea căldurii dimprejur
Lecturez gândurile clipelor ce-au trecut…
Şi care vor veni.
Aprind lumina de pe cer
Şi citesc fiecare licăr de stea.
E fiecare semn divin
Că cerul e locul
De unde ne priveşte
Dumnezeu.
Îi cunosc privirea, mereu
Îi înţeleg fiecare semn,
Ca răsplată sau dojană,
Din trecut pentru prezent.
…Din fiecare licăr nocturn,
Fiecare simbol e
Un text imens din amurg,
Cu mesaje nesfârşite
De zapadă.
Pentru că stelele lucinde
Sunt clipe argintii ale nopţii;
Cerul este singurul infinit albastru,
Aproape de inimile noastre, un univers incastru…
Citnd fulgii zăpezii,
Suntem mai aproape de Dumnezeu;
Încondeind zăpada
Cu frunzele brazilor,
Înseamnă înţelegere şi dialog,
În comunicarea cu Dumnezeu.