VIAȚA-I UN JOC…
Ce-i viața asta… când dulce, când amară…
Unii au preaslăvit-o-n vers și-n cânt…
Alții, în deznădejdi o blestemară,
Că strâmbă le-a fost calea ce urmară,
Destinul primit i-a doborât și frânt,
Ca trunchiuri la pământ…
Unii și-au dus viața-ntr-o desfătare,
Fără obstacole, stânci și buturugi…
Mers-au pe roate, fără frământare,
Neștiind ce-i răbdare și așteptare,
Ca tine, sărmane, cu temenele, rugi,
Că vrând, nu poți să fugi…
Ne-ncearcă uneori mare cruzime…
De sus amenință baltaua ca blestem…
Casa goală, masa cu-apă și azime,
Nu cu ospățuri, ca la burghezime,
Alți nemuncind, ascunsi după sistem…
S-au rugat la ce totem ?
„Ce poți face azi, nu lăsa pe mâine”,
„Că-n mâna ta e viața, s-o faci cum vrei”…
Cum însă, când pe masă nu e pâine,
Când traiul hărăzit e-aceluia de câine ?
Zeul nostru-i mai prejos, ne lasă singurei,
Pe umeri cu saci grei ?
Cum ne joci Tu, de-a viața și de-a moarta ?
De-ajunși la Tine, vom fi primiți în Rai ?
Paradis ne-o fi, când vei deschizi poarta ?
De ce ne naștem, de-i blestemată soarta ?
Aicea lasă-ne să ne bucurăm de trai…
Nu știm de-n ceruri e serai…
—————————–
Anna-Nora ROTARU (PAPADIMITRIOU)
Atena, Grecia
5 februarie 2019