Prietenia
Prietenia frumoasă-i faţa ei ca-n beznă
O dulce trecere de rază
Neîntinata ei lumină
A lumii zori o luminează
Prieteni mi-am făcut să-mi fie armură
Le simt sufletul în vrajă
Cununa prieteniei în frunze de laur
În gingaşe făpturi, comori de aur
Alunga-ţi tristeţi ,gânduri amare
Oare nu ştiţi că deznădejdea doare
În voia sorţii mergeţi -să aveţi parte
De darul fericirii fără moarte
Fie-vă zilele albe mărgăritare
Iar fericirea întreagă
Şi bucuria frumuseţii sfinte
Primească-mi inima topită
Prietenia străluceşte în lumea muritoare
Cum străluceşte sus pe cer o stea
Prietenia e zâmbet ,bucurii şi glume
E sfânta prietenie ce ne leagă acuma.
***
Prietenia e bunătate şi credinţă
Ce creşte-n inimă şi-n gând
Adesea ne înconjoară
Ca o comoară divină
Prietenia e un dar
Ce se varsă şuvoi
Te înalţă la cer
Şi toate vorbele pier
Prietenia mă înalţă
E armonioasă
E sădită-n suflet
E legătură sacră
Prietenia e praful cernut de stele
Purtat de vânt răscolitor
E un sfânt legământ
Între oameni pe pământ
Prietenia e izvorul
De bucurii şi veselii
Cel care-l bea uită dorul
Şi prinde proaspete tării.
——————————-
Laura Cristina CRISTEA
26 ianuarie 2019