Într-o zi
a plâns toamna prin flori
mâine va ninge în zori
mă scufund în stele șterse
căutând un nou început
voi avea ce nu am mai avut
într-o zi voi fi liber să zbor
azi ninge afară, este frig și nu îmi este bine
nu am timp să mă ascund între ere globale
totuși ascult
pașii curg în pustiu
unde să viu dacă sunt viu
tăcerile zac moarte printre frunze uscate
porțile-s închise și nimeni nu bate
venisem odată aici, pustie e încăperea acum
caut poteci să mă sui
plouă iubito la mare, mă ninge în Ardeal
mioarele curg iar în vale
pe țărm, pescărușii au plecat
la altă adresă, în cer
focul s-a stins iar în sobă
tu uiți să mă cerți
pe masă nu mai e ceai
mereu cer ce nu ai
pierduți suntem
unul nu e altul
uitasem plecarea, uitasem că vii
ce rece e casa și plânge tăcerea
patul e gol, femeia absentă
trupul tău, nu e trupul meu
am lăsat ușa deschisă, femeie
să îmbraci în zori straiul sufletului meu
va ninge iubito cu flori
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
8 ianuarie, 2019