TE IUBESC, TOAMNĂ
Toamnă, în arămiul tău mă oglindesc,
Iar caldu-ți curcubeu mă îmbie la visare
Sunt o frunză, p aripi de vers mă unduiesc
Și am tendința să mă apropii de soare.
Tu, poezie ești pentru mine, toamnă,
Iar versul tău tern mi te pictează-n agonii
Zorii se proslăvesc la a ta icoană
Precum sihaștrii în tăcutele chilii.
Trăiește-mă a foc, eu te iubesc a viață,
Și lasă clipa-n rugi să lunece pe tâmple
Să gust pastelatele culori de dimineață
Chiar dacă spasmul iernii stă să se întâmple.
Mă pierd în fantasma-ți arămie,
Aștept să gust lumina ploilor ce vin
Pe strune de vioară-n liturghie
În altarul meu profan de smirnă și absint.
Te iubesc toamnă a melancolie,
S-au așezat frunzele pe aleile din parc
Să ne sărutăm iar sub noaptea sidefie
Să visăm și să ne iubim căci vremea nu așteaptă.
PENELULUI
Îmi înmoi penelul,
în călimara unui timp
ce mătură pânza fină a absurdului
din tămâiosul sanctuar
al nopții, acum în veșminte
de îngerești arpegii
pământul oglindindu-se în apa
ce descântă doru-n elegii
un sfeșnic ludic îmi mai
leagănă ușor șoapta
în menuete la celeste veșnicii …
îmi înmoi penelul
în călimara unei clipe
pe azuriul mării scriu
taina iubirii tale…
eu sunt talazul ce suspină
lacrimă divină
tu neființa-mi frângi
cu dragostea-ți ascunsă-n necuvânt
la margini de abis te aud cum plângi
cum transcezi în curcubeul sfânt
eu … rămân în templu-mi rece de ascezi
PENELULUI
(var. a II a )
Îmi înmoi penelul,
în spuma unui val
în călimara unui timp
poate mult prea amorf
și scriu pe o coală albă
necuvinte care tac.
iar slovele interpretează
solfegii mute
în timp ce-și flutură în aer
flăcări cărunte
ce-mi mistuie până la sânge
trăirile-mi crunte
iar din cenușa lor
zămislitu-s-a o punte
între mine
și văzduhul care să-mi asculte
poveștile multe …
înșir pe coala albă
cuvinte-n nenoroc
gânduri îmi țes în salbă
topită-i neaua dalbă
în genuni de foc
…………………………………
Un opaiț îmi mai îngână
pe coala albă ale sale raze
iar luna, ca o cadână
șăgalnic mă veghează
luminoasă și rece
îmi zâmbește pe sub gene
pe sub cortina nopții în basme
încet mă petrece
iar când zorii se zăresc …
în chip de vis de dor se așterne …
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
15 noiembrie, 2018