RÂSU’ – PLÂNSU’
Copilul care mai zburdă-n mine
zâmbeşte tandru, cu ochi senini
şi c-o iubire ce-mi face bine
din al meu suflet culege spini.
Tânărul vesel, plin de speranţe
care sub cnuturi nu a gemut,
din sentimente adună gloanţe
şi răni închide cu un sărut.
Bărbatul mândru de-a sa solie
îmi strânge mâna c-un gest firesc
şi-n al meu sânge pacea adie
când parcă aripi din nou îmi cresc.
Pe cănd bătrânul, mâhnit că viaţa
a fost o clipă, un fulger doar,
zâmbind priveşte sfârşitu-n faţă
spunând : Ce tânăr mă simt şi par !.
————————————–
Anatol COVALI
București
29 octombrie, 2018