Nicu GAVRILOVICI: Gânduri tridimensionale (versuri)

Mai vorbind cu îngerul

 

–Ai venit prea devreme, i-am spus îngerului
întinzându-i
ceașca cu aburindele vise…
Mai am încă atâtea
table ale legii nescrise;
trebuie
să rămân pe muntele de celuloză
dăltuind cuvinte…
M-a privit trist bandajându-și aripa…
–Și mie,
m-a întrebat rostogolindu-și lacrima
peste pervazul pleoapei,
cine îmi va deconta zborul?
–Probabil Dumnezeu, i-am răspuns nesigur,
după ce va fi terminat de prășit visele.

 

Gânduri tridimensionale

 

Pășește dureros de uniform
Peste nisipul șoaptelor, albastru,
Încuie-mă în al iubirii castru
Și lasă-mă să dorm, să dorm, să dorm…

 

Încătușat în lanț să fiu un rob
Pe viață, la galera pleoapei tale,
În sunet de trompete și chimvale
Să gust din moarte bob, cu bob, cu bob…

 

Să-mi tatuez pe brațe chipu-i hâd,
Să joc cu ea barbut în nopți cu lună,
S-aud cum clopote în mine sună
Și ca nebun, să râd, să râd, să râd…

 

Apoi de dorul tău cuprins, nătâng,
Să mușc din zala care ne desparte,
Să-ți scrijelesc pe lemnul vâslei carte
Și-năbușit să plâng, să plâng, să plâng…

 

O rugă, laitmotiv, repet în gând::
Să reușească programatul bunt…
Eliberat, mă răzbuna-voi crunt
Iubindu-te flămând, flămând, flămând…

 

Lin desprinzându-te…

Lin,
desprinzându-te din panoplia
albastră a cerului
ai alunecat valsând,
acoperindu-mi inima..
La primăvară,
din calda noastră contopire
va răsări,
gingaș ghiocel,
iubirea.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

27 octombrie, 2018

 

 

Lasă un răspuns