Tăinuit tezaur
tu să mă ierți, o, țara mea frumoasă,
că doar în versu-mi te slăvesc și azi
un curcubeu în trena ta mi-e gândul
scântei născute-n cetină de brazi
hotarul tău ciuntit de marii lumii
mi-e cicatrice-n suflet și-n simțire
și la altarul lacrimii te chem
când clopotul răsună-n mănăstire
oficierea cununiei tale
o consfințim din nou prin darul pâinii
când din potirul limbii crește dorul
ca vinul curs din zariștea luminii
vino din nou acasă, că străinul
nicicând nu va pricepe vrerea ta
din partea țării mele plânge cerul
când nu-nțeleg că nu te pot avea
mai ține minte frunza-n codrul lumii
că trupul țării rupt din pribegie
își oblojește rănile prin vremuri
tezaur al luminilor – frăție
———————————