Viorel Roman ne-a obișnuit și în bună măsură ne-a obosit, cu o sumedenie de texte/articole în care, monoton, repetitiv, monomaniac, repetă câteva lucruri: ”Ortodocșii moldo-valahi sunt stăpâniți de teocrație, stau sub influența Moscovei, sunt inferiori, lor le stau împotriva Românii din spațiul banato-ardelean, care ar tânji fără limită după Episcopia Romei (zis “biserica” romano-catolică). Aceste sunt, în cel mai bun caz, afirmații arbitrare și gratuite dar, încă mai exact ele sunt aberații, enormități. Mai înainte de a le adresa vreau să fac o precizare.
Personal nu am nici un fel de sentiment negativ față de Viorel Roman, din contra, îl găsesc amuzant (până la un punct), admir un soi de umor cam țeapăn pe care îl are, bunul lui gust și eleganța și cred că a citit mult,deși ,iarăși până la un punct,cam degeaba.Viorel Roman scrie bine deși cu o încrâncenare asupra unei singure idei, o încrâncenare, după părerea mea, meritând o soarta mai bună. Acestea fiind spuse ele nu pot schimba faptul că mesajele și argumentele lui Viorel Român sunt, repet, aberații, enormități. De ce face el acest lucru nu știu. Aș vrea să cred că pur și simplu este “inamorat” de o idee dar, este posibil să promoveze o propagandă și asta ar putea fi direct ‘propaganda fidae”. Oricum, prin insistență și folosirea tipului de “argument” utilizate, categoric Viorel Roman face un deserviciu “cauzei”. Textele lui, în bună măsură, pot fi oferite ca exemplu de felul în care NU trebuie să promovezi o cauză.
Viorel Roman face o greșeală metodologică esențială. El caută să promoveze politică folosind argumente teologice. Nu este cu putință. Apoi el utilizează cu încăpățânare concepte și termeni în chip greșit. Cea mai supărătoare este greșita folosire a termenului de “teocrația” Ortodoxă.(Insistența de a folosi greșit termenul de “teocrație” din partea lui Viorel Roman mi se pare jenant. Dacă nu aș ști că el nu aparține acelei categorii, aș spune că topologic aceasta insistență se aseamănă marginalilor “regățeni” care confundau Cehoslovacia cu Iugoslavia). Teocrație înseamnă conducerea de către cler a unei țări. În Ortodoxie și în țările Ortodoxe așa ceva nu există și nu a existat. Teocrații au fost Tibetul și sunt Iranul și Vaticanul. De multe ori i-am atras atenția dar nu am fost băgat în seama. O altă enormitate promovată de către Viorel Roman este împărțirea Românilor în: Români, în spațiul ardealo-banatic și “moldo-valahi” în restul spațiului românesc. Este o împărțire bazată pe criterii geografice căreia Viorel Roman caută să îi atribuie dimensiuni de cultură și civilizație diferită. Absolut prăpăstios! Unitatea românească este impresionantă și mai ales se vădește în unitatea de limbă. Din Maramureș și până în Almăj, și am numit locurile românești cu cea mai puternică identitate lingvistică, Românii vorbesc aceiași limbă, cu minimale, minore diferențe, la nivel de sub graiuri. Iar această unitate de limbă este reflectarea unității de “lege”, care a fost Ortodoxia. Orice om de bună credință poate vedea acest lucru. Iar cu asta ajungem la câteva adevăruri esențiale și care țin de dezvoltarea sincronică și protocronica a Neamurilor.
Istoria Românilor și mai exact cea de după 1848, a stat și stă sub semnul unor împrumuturi externe gigantic și cel mai adesea fără rost, făcute din mimetism și încă mai vârtos din servilism și aproape în toate cazurile aceste împrumuturi au fost rău asimilate. Tot soiul de instituții, coduri de lege și de comportament au fost impuse peste și cel mai des împotriva obiceiului pământului. Iar toate aceste adausuri au fost asimilate și suportate datorită faptului că trăsătura esențială de civilizație românească a rămas neschimbată: Ortodoxia. Iată ce spunea în 1938 Sextil Pușcariu: ‘ceea ce crește valoarea noastră în ochii străinătății nu sunt azi formele exterioare ale unei civilizații importate în măsură mai mare decât putem asimila, ci ceea ce ne diferențiază de orice alt popor din lume, aportul de originalitate cu care intrăm în concertul popoarelor civilizate. Ortodoxia noastră este cel mai sigur criteriu de diferențiere. ”Iar Sextil Pușcariu continuă, ”Poporul Român se bucură, datorită sintezei dintre latinitate și Ortodoxie de privilegiul unor însușiri spirituale și ale unei culturi unice, de un deoasebit farmec”. Este deci vorba de însăși identitatea românească. Acest popor de limbă latină a crescut în Ortodoxie și sinteza latino-ortodoxă înseamnă chiar Neamul Românesc. Să presupunem (să nu fie!) că Românii s-ar alătura Episcopiei Romei, ’catolicismului”. Acest act ar însemna sinuciderea națională căci, ar însemna preluarea unui “catolicism” dezvoltat de alții, în alte modele etnice și alte împrejurări istorice. Încercarea hibridului “uniat” s-a dovedit un artificiu fără vlagă. ”Uniatia”, în scurt timp, sfârșește fie în romano-catolicism deplin fie, ca în cazul Galiției, în fascism și huliganism politic. Dacă ar intra în spațiul romano-catolic, indiferent în ce formă, pur și simplu locuitorii spațiului românesc ar înceta să fie mai fie Români.
Cu aceste gânduri am căutat să răspund unora dintre aberațiile, enormitățile și prăpăstiile promovate de către Viorel Român și, în același timp, vreau să îl asigur că personal nu am nimic împotriva lui.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
21 octombrie, 2018