În anii de liceu (București,Liceul “I.L.Caragiale”) am avut ca profesor de științe naturale și biologie pe Dl. Teodoru. Era un om de știință în devenire și foarte tânăr, la circa 25 de ani, ajunsese șef de lucrări la Facultatea de Biologie din București. În tulburii ani 1944-1948 a fost activ în mișcările studențești și de tineret anti comuniste. Ca urmare a fost arestat, a trecut prin anchete dure și prin o perioada de detenție și această experiență l-a frânt. A ajuns profesor de liceu și a căzut în alcoolism. Rămăsese același om învățat dar nu mai avea urmă de autoritate asupra elevilor. Acești elevi, care aveau răutatea inconștientă a adolescentului, îl porecliseră “ploșnița” și în cursul orelor lui făceau larmă, pocneau tiribombe, etc. Uneori, exasperat, Dl.Teodoru se exprima, ”măi, s-a suit scroafa în copac și se rupe copacul, căci nu poate suporta asemenea elemente” (verbatim!). Oricum, expresia “scroafa în copac” mi se pare cea mai potrivită spre a caracteriza actuala situație din România și mai exact, domnia “neamului prost”.
După revolta națională anti comunistă din Decembrie 1989 în România s-a instalat un nou sistem, sistemul neamului prost. Profitând de împrejurări și mai ales de starea de șoc a populației și modul nemilos în care ea era manipulată de o media rău intenționată sau complet neinformată, la putere s-au instalat foști demnitari comuniști și urmașii lor (Iliescu, Brucan, Român, etc.) dar, încă mai dramatic, structurile care alcătuiesc ceea ce este numit “statul profund”, securitatea, armata, toate organele de informare, contrainformare și represiune au rămas intacte. Aceiași oameni și mai ales aceleași obiceiuri au rămas în loc. Nici un singur criminal comunist nu a fost pedepsit, torționari notorii (Pleșiță,Crăciun, etc.) au primit pensii grase și onoruri. Sistemul neamului prost a fost deci instalat. Evident acest nou sistem avea un scop și acest scop poate fi vădit în modul cel mai simplu, urmărind banii și unde s-a dus avuția țării. Toată avuția țării a fost trecută în posesia clientelei sistemului neamului prost. Cu sume derizorii, dar cel mai adesea nici măcar cu atâta, ci prin abuz și furt deschis (acoperit și încurajat de sistemul politic al neamului prost) tot soiul de directorași de duzină au ajuns “patroni” și proprietari de întreprinderi, latifundiari, bancheri și mai știu eu ce. Această neo ciocoime, neo îmbogățiții, au luat în posesie tot: de la sol la subsol, de la ape la aerul pe care îl respirăm. Neo-ciocoimea este o clasa economică sinistră, de tip mafiot și există că urmare a sistemului neamului prost cel care a făcut din România un stat cleptocratic. Cred că în urmă lor va rămâne o amintire arhitectonică: sinstrele “bunkere” de vacanță, monumente ale mârlăniei și prostului gust. Urmarea, pe plan politic, o vedem limpede. Absolut toți politicienii Români, cu excepții efectiv nesemnificative și fără urmare, sunt de fapt niște siniștrii fripturiști amorali. Sistemul de vot este o glumă proastă. Nu există deosebire de fond între găștile care își zic partide, există minimale divergente personale și acestea mai mult formal. Probabil ca exista o anume diferență și ea se măsoară în propensiunea de fi servile față de “comisarii” de la Bruxelles. Aici, de departe, locul prim îl ocupa sinistrul partid “Uniunea Salvați România”, un adevarat bluestem pentru țară! Întreagă această gloată de neamuri proaste practică cea mai grosolană formă de idolatrie: își imaginează că starea prezentă va fi veșnică, fac planuri pentru viitor considerând, repet, drept veșnică starea prezența. Nu își dau seama că sunt pleavă și că un minimal vânt social o va matură că pe un gunoi (ce și este în realitate.)
Dar dacă acesta este peisajul politic și economic al stăpânilor României de azi, încă mai sinistru este peisajul social și cultural; profilul acestei nevrednice neo ciocoimii.
Cei neo îmbogățiți acționează în consecvență cu ereditatea lor pestilențială, sunt slugarnici cu cei mai mari și cruzi și nemiloși cu cei mai mici. Doar oameni având măcar câteva generații cuviincioase în urmă sunt capabili să înțeleagă obligația de a te purta omenește cu cei pe care îi ai în subordine, obligația de a fi milos. Acești parveniți și neam de slugi nu au cum să știe asta. În mare grabă și-au ridicat locuințe pe măsura originii pe care o au, adică bunkere mari, zugrăvite în culori sinistre, dar ostentative, ”să se vadă”. Într-o emulație a prostului gust aceste bunkere, estetic,sunt sub „palatele” țigănești. Acestea din urmă sunt măcar amuzante. În interior au folosit prostul gust preluat din magazine de “firma”. Identică le este și purtarea, stridentă vestimentară și mașinile ostentative pe care le folosesc. Acest neam prost nu are nici măcar o urmă de autenticitate. În această privința sunt mult sub țigani, ”etnia rom”, care au o anume tradiție și o respectă. Nu este de mirare că din asemenea specimen au răsărit progenituri pe măsură.
Tipul dominant este ȚOAPA.
Țoapa își are originea în “mahala”, care în turcă înseamnă cartier. Termenul de mahala a fost foarte fericit păstrat căci cu adevărat acele “cartiere” au păstrat toate relele caracteristici ale lumii Orientului Apropiat căruia, prin aculturație, îi și aparțin. Țoapa este un orășean incomplet sau defectuos realizat. De regulă păstrează ce este mai rău din mentalitatea rurală (deși țărănimea o privește de sus) și din cea orășenească autentică, pe care o invidiază. (De fapt țoapa știe bine că este neam prost dar pretinde a i te adresa, constant, cu “domn” și “doamnă”). Țoapa este haotică, delăsătoare și de regulă murdară (mai ales în zonele intime căci, ”nu se vede”). Țoapa este permanent “înțepată”, ranchiunoasă, întotdeauna invidioasă, certăreață, pricinoasă, obraznică. În același timp mereu gata cu declarații eroice. Țoapa are diferite variante. Între ele, recent, am întâlnit “acritura semicentenară”.
“Acritura semicentenară” a început ca răzgâiată cu toane. Măritată a căutat să își domine bărbatul (un personaj cumsecade și descurcăreț dar un traumatizat al sărăciei din copilărie și căutând să parvină aproape prin orice mijloace; nu este de laudă, dar poate fi înțeles) și să îl umilească, mereu amintindu-i “că nu făceai nimic fără tata”(tata fiind un clasic neo-îmbogățit și neam prost). Acritura are și “păreri”, evident de împrumut și pe măsura creierului ei plăpând. Astfel ea este alături de abominatia #rezist. La ce “rezistă” ea este greu de știut, probabil la efectele devastatoare ale vârstei înaintate, dar asta este o bătălie pierdută. Acritura s-a convertit și în promotoare a “sodomiei”, că doar este la modă și acuză vehement pe “penali”, fără să se uite în propria ograda unde ei colcăie. De făcut, azi semicentenara, nu a făcut decât să paraziteze “nepotist”, ”lucrând” ba pentru “tata”, ba pentru altă rubedenie (pe aceasta din urma, pentru binele făcut, nu o va ierta niciodata!). Ajunsă semicentenară este în pragul dărâmării finale, când tarele de caracter îi apar pe obraz. Continuă practicarea “parazitismului nepotist” dar se trezește și dând “lecții” gen , ’sau muncim, sau mergem la piscine”. Aici greșește căci prezența ei la piscine ar fi doar un sinistru avertisment despre dărâmarea fizica rezultat al vârstei înaintate. Își ține bărbatul în cangi, este și femeie crampone și este cotropită de jalnica gelozie a senectuții. Ea știe bine că în cel mai scurt timp, considerând aspectul ei, va fi socotită mama soțului ei.
Nici progenitura ei nu este mai bine. Este un soi de Dl.Goe dotat cu exces de hormoni.
Acestea sunt doar câteva “tipuri” care caracterizează o epocă bolnavă și răvășită, o epoca magistral caracterizată în vorbele Dl.Teodoru, ”s-a urcat scroafa în copac”. Dar, tot în vorbele lui, copacul se va frânge neputând suporta asemenea “elemente” (vorbele D.lui Teodoru). Sunt absolut convins că realmente “copacul”, purtând scroafă în el, se va frânge, mai repede decât credem.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
17 octombrie, 2018