În voia sorții
Mă las’ în voia sorții, a proprilor sentimente
gândurile zbor iscoditoare spre alte făgaşuri
descoperind o ciudată asociație de idei
în pofida solititudinii cârcotaşe
maniere uşor efemenate
cu aer de placidă cutezanță
privilegiată a sorții
fac amintirile să irumpă
când luceafărul de zi şi de noapte
salutau firlamentul sufletului meu
dăruindu-mi razele de aur
Înțeleapta Atena m-a prins în mrejele iubirii
obstinate simpatii
sentimente de gratitudine
iubirii ce sălăsluieşte într-un Eden
sclavă anonimă
sfidând întreaga lume
într-un freamăt neobişnuit
îndrăgostită cu fervoare de viață
Vulcan gata să erupă
în ciuda freamătului ce-mi cuprinde inima
să-mi dea în vileag gândurile
melancolia sumbră a unei liber cugetătoare
să facă echilibristică cu pana
sau cu cuvântul scris
dezlănțuire de patimi
sau atingerea unei coarde sensibile
triumfătoare deriziune
realitatea este imprevizibilă
frizează demența
în emisfera acestui univers
iluzorie contemplare
asemeni unui fluture bezmetic
având efectul unei iluminări
——————————-
Laura Cristina CRISTEA
14 octombrie, 2018