Viorel Birtu-PÂRĂIANU: Suflet pribeag (Poesis)

Singurătatea tăcerii

aici nu era nimic

decât un drum sterp prin nisip

și niște valuri șerpuind printre gânduri

marea plecase sau poate se ascunsese în adâncuri

ploua în jur, ploua în noi

pic-pic, pic-pic

apoi nimic

doar tăcere, singurătate

căutam un strop în deșertul de gânduri

dincolo de munți era marea

aici nu era nimic

decât stânci

stânci ascuțite și adânci

pescărușul plecase printre case de lut

eu am rămas pe țărmul de vânt ascultând veșnicia

.

Suflet pribeag

dansând în palma lumii printre mugurii de sânge

am așternut cenușa ultimului vis ucis pe o cruce

era târziu în toate

se scuturau pe caldarâm și șoaptele de ceară

eram nebunul ce căuta lumina

să înfloresc pământul cu parfum de trandafiri

era o dimineață rece

bătea hipnotic în geam durerea crudă

atunci am luat în palme viața

să îi arăt cărarea

treceam, un călător pe drumul sorții

la fiecare pas dezgolindu-mi sufletul pribeag

voi fi o aripă născută dintr-o lacrimă

strivind anotimpuri bezmetice și reci

voi arde-n galop spre ultimul amurg

cu cerul despletit în valuri a rămas bun

.

Undeva, cândva

lumini și umbre

spălau singurătatea sufletului

marea cobora

pe o cărare construită dintr-o amintire

ca un țipăt scurt

într-o absență atemporală

surâdeai tandru

în clipa de tainică iubire

o tușă într-un zbor

o adiere în sărutul vântului

într-un sens nemăsurat al posesiei

.

Gânduri

eram obosit, îngrozitor de obosit

dar nu eram nebun

desenam gropi pe asfalt

să-mi ascund visele

diminețile luam valurile pe umeri

să nu mă ajungă depărtările

seara am furat soarele

și l-am ascuns într-o noapte

aș fi vrut să mă strigi, să mă critici

dar ți-ai pierdut strigătul între lacrimi

nu l-am auzit sau l-am călcat în picioare

conversația noastră fusese prea tristă

și-am rezemat ploile de umărul meu

să nu îți uzi pașii

mă priveai

cu gândurile atârnate de tâmple

o umbră agățată de-o mână

Viorel Birtu-Pârăianu

La cenaclul ,,Al.Florin Țene”: Medalionul literar ,,Primăvara vârstei noastre ”

Joi, 3 aprilie, la ora 11:00, a avut loc ședința lunară a Cenaclului literar ”Al.Florin Țene ” din cadrul Centrului pentru Vârstnici nr.2 din Cluj-Napoca.

În prezența unui număr constant de membri și simpatizanți, Al.Florin Țene, ctitorul acestui cenaclu, înființat acum 27 de ani, a deschis ședința, anunțând ordinea de zi, și vorbind despre ”Tradiții și obiceiuri de Paști la români. ”

În continuare a arătat romanul, apărut anul trecut,  ”Nu se schimbă ispitele se schimbă unumai sensul lor-Viața filosofului Mircea Vulcănescu între realitate și poveste.”, pentru care a primit premiul ” Cartea Anului- Premiul special al juriului”,  la Concursul Internațional, Ediția a III-a, organizat de  Societatea Culturală Apollon.

În continuare a prezentat și comentat cărțile  publicate de istoricul și poetul dr.Ionuț Țene, intitulate ” Pe urmele valahilor uitați”, apărută la Editura Casa Cărții de Știință, și ”Muguri Transilvaniei” , volum de haiku, poezie fixă japoneză, cu o prefață de Victor Constantin Măruțoiu, membru USR, care va fi lansată joi, 10 aprilie la orela 15 de către Editura Ecou Transilvan, în cadrul Târgului de Carte „Gaudeamus”.

În continuare a dat cuvândul scriitoarei profesor Antonia Bodea care a vorbit 60 de minute despre romanul lui Al.Florin Țene, intitulat”Gânditorul ”.printre altele a spus: ”Este un roman în roman, practic un roman filosofic.      Recent apărutul roman, „Gânditorul”, semnat de Alexandru-Florin Țene, Editura „Cervantes”, București, 2025, este o inspirată modalitate de a ne prezenta pe „doctorul, scriitorul, jurnalistul și filosoful Augustin Ostace” (p. 207), a cărui devenire are la bază o mare taină: „Acesta este secretul lui Ostace, cunoașterea” (p. 209).

Premiat cu „Meritul Cultural Clasa I”, de Editura „Cervantes”, în 2025, romanul reprezintă cea de-a 109 apariție editorială a scriitorului Alexandru-Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români, o performanță pe cât de invidiat, pe atât de greu de egalat și realizat.

Conceput ca o poveste simplă, despre frământările unuia dintre săteni: „înțeleptul Ion” (p. 8), autorul ne poartă în „ținutul Năsăudului… Nimigea de Sus” (p. 9), în familia Ostace, ca să asistăm la nașterea lui Augustin: „Era 18 septembrie 1952” (p. 11), botezat așa după „Sfântul Augustin”, de la care ne-a rămas lucrarea monumentală „De civitate Dei” (Despre cetatea lui Dumnezeu).

Urmărim, apoi, devenirea lui Augustin, clasele primare, gimnaziale și liceale, strădania și răsplata pentru metabolizarea culturii naționale profunde: George Coșbuc, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu și alții; dar și contactul cu cultura universală: Tolstoi, Gorki, Victor Hugo, Kant, Cicero etc. dar și considerații prind tradițiile românești și „noua” ideologie.

Iubitor de literatură și talentat, optează însă pentru Facultatea de Stomatologie din Cluj. Aici, alături de pregătirea în specialitate, studentul Augustin Ostace participă la cenaclurile literare studențești și își îmbogățește bagajul cultural prin vizite la muzeele de artă, istorie, farmacie, tradiției și satului românesc. Tot acum, cunoaște oameni de cultură contemporani. După absolvire, practică specializarea de stomatolog, în condițiile și cabinetele vremii.

Printre influenții vremii, îl cunoaște și pe Adrian Păunescu, care, la una dintre întâlniri, îi spune: „ – Anticomunismul tău este realmente riscant… Nu merge!…”; „ – Nu întâmplător ești peste tot urmărit…” (p. 100). În scurt timp, i se sigilează cabinetul medical, este chemat la anchete, de către Miliție, Procuratură și Securitate, acuzat de trădare și amenințat cu retragerea diplomei universitare. În aceste condiții: „Augustin a luat hotărârea să treacă frontiera de stat” (p. 103). Concluzionând că Al.Florin Țene este un prozator viguros, cu idei profunde care te îndeamnă să citești cărțile lui.

În continuare poetul Eugen Coța a vorbit despre munca laborioasă a lui Al.Florin Țene ca întemeietor de școală și îndrumător atent pentru formarea scriitorilor. ” Apoi a citit două poezii din volumul său”  Zile prin anotimpuri.” , bine primite a publicul care a aplaudat.Evantaiul de epigrame pe care le-a citit au fost furtunos aplaudate, făcând pe cei prezenți să râdă cu hohote.

Profesorul Vasile Sfârlea, în cadrul rubricii permanente ”Clio ”, a vorbit despre Veturia Goga și Alexei Mateevici, autorul frumosului poem”Limba noastră. ”

Viitoarea ședință va avea loc joi, 8 mai, la ora 11:00.

 Victor Roșianu