Dorel SCHOR: Lipsa de consecințe (ziceri)

* Lipsa de consecinţe poate avea urmări foarte serioase.

* Oricât ai fi de inspirat trebuie, din când în când, să şi expiri…

* Unele case au două intrări… Altele au două ieşiri.

* Nu cere absolutul că nu există nicăieri.

* Cel mai frumos gest de bunătate este iertarea unei greşeli de neiertat (Zoltan Terner).

* Averea face puterea, dar şi puterea face averea!

* Degeaba cauţi puieţi tineri prin padurile uscate.

* Ce poate unul nu e obligatoriu să poată oricine.

* Te poţi obişnui cu binele, mai greu cu răul…

* Eu mă mândresc că am făcut puţine greşeli, tu te poţi mândri că eşti una din ele (Beatrice Vaisman).

* Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul (folclor).

* Cel mai modern nu înseamnă neapărat şi cel mai bun…

* Ministrul Transporturilor a întârziat din cauza dopurilor de circulaţie pe şosele (ziarele).

* Dacă nu te pricepi la nimic, vorbeşte despre fotbal sau politică.

* Aşteptăm criticile literare şi chiar neliterare (George Roca).

* Când şti prea multe, taci ca şi cum nu şti nimic.

* Intenţiile contează adesea mai mult decât rezultatele.

* Nimic nu e mai efemer decât actualitatea.

* Un medic bun e un medic care a greşit de puţine ori.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

31 martie 2019

Corneliu NEAGU: E altă zi

E ALTĂ ZI

 

E altă zi și nu mai sunt ca ieri –

mă-nalț cu orice clipă ce-mi aduce

o nouă vrajă ruptă din tăceri

ajunse azi în tainica-mi răscruce.

 

Nu vezi? – se schimbă ora din trecut

și plâng în noi regrete resorbite

în tristele-amintiri ce s-au pierdut

pe-apusuri reci de clipe răstignite.

 

Desprins din ele mă înalț spre cer

în orizonturi noi care mă cheamă

lăsând în urmă gânduri care pier

pe muzica dintr-o străină gamă.

 

De-acum nu mai avem nici un temei

să ne-mbătăm cu vorbe-nchipuite

dar poți lua cu tine, dacă vrei,

doar umbra mea pe falsele-ți ispite.

————————————

Corneliu NEAGU

31 martie 2019

 

Florica PATAN: Dacă ai putea

dacă ai putea să-mi faci

dintr-un gând poteci de stele

să mă cațăr pân’ la lună

pe o scară de nuiele sau

poate, pe-un nor de fum

ai putea oare găsi pentru mine

o frânghie de alun,

poate fi și de salcâm, să mă sui

în carul mare într-un cui

de păpădie să aprind, galben,

pe cer felinarul de mister

pus în aur de gutuie

 

și-ai putea încă pe-un nor, să te faci

din flutur alb în buchetul de zambile

nopți și zile de suiș peste dorul

de cuvinte ce nu mint, nici nu adorm

 

încă mi-ai putea întoarce

lacrima în roua rece de pe firele

de iarbă, ai putea găsi o cheie

să deschidă uși spre soare

tălpi de plâns să încălzească,

înghețate-n veșnicie prin zăvoaie

cu nămeți strânși în uitare, viscoliți

de dor prin ramuri și cu scorburi

de-amintiri zăvorâte cu pelin

 

te-aș ruga, dac-ai putea,

să-mi împletești orele, fire toarse

pe vecie în câmpie sau din trunchi

de apă vie, în amiaza unui gând

vei veni, dac-ai putea, pe un colț

de stea pustie să cobori pe o zorea,

pe un sfert de păpădie scuturată,

cine știe?

—————————-

Florica PATAN

Alba Iulia

( din volumul Primăvara blândă, 2018)

Simon JACK: Agățat de o inimă (poeme)

Cuvânt liană

 

Rostirea pădurii unui echinocțiu vegetal
din cuvinte potcoavă,
cuvânt tropical cu păsări din ramă
din ziduri de buze confuze,
cuvântul liană, apocaliptic, frugal,

depărtare, tu ești Mărie
in ziua ospățului premarital de giulgiul
acoperirii cu hidra luminii
din șal,
cacofonii de ecou, piroane înfipte-n firide
ascunse de val,
tu mare-n cuvinte, ocean fără gral

rostire-n cuierul de colț
o mască ce râde ori plânge pe front,
soldat necunoscut cu banul mortului
in calapodul limbii pierdut,

cuvânt,cuvânt, cuvânt
se cerne tăcerea-n pământ si piatra
ce ține un falus arminden de rod,
seceriș pe acoperișuri furate de pe cripte
frumos colorate,

liane de lacrimi, obraji în hotar
de arțar,
ce tristă pagodă de jar, în ploi de cuvinte
se scurg oseminte, cai fără șa
călăreți adunați de prin arce de vânt
liant de cuvânt, adormire ucisă-n statui
de azbest, icoane ce mor fără rest,

o tu silabă! …

ești moartă de foame, inaniție sfântă
pe albul descânt,
frisoane de palme scriind printre cruci
cuvântul liană, orbit de un rând
scris cu majuscula vremii,
pe unde-o apuci?!…

 

Întreire

 

Pășesc pe vociferări caudine
invinsul din ștreangul legării la ochi
mai vede oblonul ferestrei tras
peste pleoapa fardată cu mirosul rășinii
de brad,
e mult ozon andin în cerbii stelari
ce fac eșafoade din coarne,
călăi castrați fără cap, ascut baltage de sare
si numără cucuvele strivite în gard
de plăcere,
e ora împăierilor, moartea strigă în fluturi
din uși de amorțire,
e falsă si moartea, viața-i furung într-un
braț de trezire,
amputări de jug se fac boilor din iesle
sudoarea furcilor uda rugina de noapte
a câmpului unde țărâna răzoarelor
se face lapte sub ugere mov,
si crucile chipului meu, osândeau
cândva, liniștile unor miei de-ntreire.

 

Agățat de o inimă

 

oare de câte ori să mă nasc
să fiu la poarta sărutului tău
ombilicul stelar ce te leagă de mine
in lună?

pășesti în cadre de lumină difuză
când gândul stingher e cer deasupra ta,
dezleg în ograda de noapte
o haită de lupi ce mă țin prizonier
in foamea de tine, în urletul-nea,

de unde apuci vântul când treieri
golgote din lanuri de răni,
tămâia din fumul uitării ce dafin botează
din calul troian ce stă între noi
călător?

mă las în genunchi, pământul e singur
cercelul inorogului agățat de o inimă
mai sună din dodii,
si fuga din mine-i iertare, osânda din
umbră se face ștergare pe ziduri,
tu-mi faci cu mâna din pulsul vecin! …

 

Camuflaj

 

Mi-am tatuat pe brațul stâng
uimirea ta crezând că sunt
Îndepărtare,

printre copaci păduri nu sunt
esti Tu, o scoarță de răcoare,
un bocet de pământ în melci otrăvitori
esti Tu în ghipsul meu, aripă
Ocrotitoare,

Continue reading „Simon JACK: Agățat de o inimă (poeme)”

Dorel SCHOR: Salvatorul (schiță)

În urmă cu aproximativ trei ani, într-o marţi (asta ţin minte precis pentru că se spune că marţi sunt trei ceasuri rele), pe la opt dimineaţa, aşteptam disperat să vină autobuzul şi, bineînţeles, autobuzul nu venea. Eram în mare întârziere la slujbă şi riscam chiar să mi se taie o zi din salariu. Şi atunci, spre surpriza mea, a oprit în staţie o motocicletă cu ataş, iar motociclistul, un vecin din blocul de alături, m-a invitat să poftesc. Şi m-a dus până la poarta instituţiei.

– Domnule dragă, i-am mărturisit deschis, m-ai salvat!

Mai târziu aveam să regret aceste vorbe. Nu a trecut mai mult de o săptămână şi cineva a sunat la mine acasă pe la miezul nopţii. Era el, tipul care mă salvase.

– Salvează-mă şi dumneata, a glumit el. Am rămas fără ţigări…

L-am poftit în casă, i-am făcut o cafea şi m-am repezit la Menaşe, prietenul meu fumător, să cer nişte ţigări. Eram foarte jenat că nu fumez, dar a doua zi am cumpărat pentru el un cartuş de ţigări Kent.

Altădată, mă întorceam de la servici şi m-am auzit strigat de la una din mesele risipite pe trotoarul unei cafenele.

– Bună, bună, am răspuns vesel, recunoscându-l pe salvatorul meu, care îmi făcea semne insistente:

– Vino să serveşti ceva cu noi!

Erau vreo şase inşi masivi, tatuaţi pe braţe şi cu mustacioare subţirele.

– Amicul meu, m-a prezentat vecinul. Dacă o să vă povestesc cum l-am salvat, n-o să mă credeţi…! O băutură? o gustare? o ţigare? Ceva tare?

Mă simţeam copleşit. Am spus că mă grăbesc, dar ceva simbolic, ceva mic, micuţ o să servesc…

– Şuarmă la toată lumea, a comandat amicul generos. Şi trei sticle din vinul cel mai bun. Cafele mici şi tari, chelner.
Am stat cu ei vreo patru ore, nu am putut pleca decât explicând că am rând la dentist. Bineînţeles, eu am plătit… La urma urmei, tipul mă salvase, îi eram îndatorat.

Nu trecu multă vreme şi am constatat că sunt cunoscut în cartier ca un cal breaz. Intram la băcănie şi femeile însărcinate îmi zâmbeau complice:

– Tu eşti cel salvat ? Norocosule…

La bancă, când ajungeam la ghişeu, funcţionarul mă asigura:

– Dumneata eşti cel salvat de… Mare, mare noroc ai avut!

Şoferii de linie, copiii de grădiniţă, clubul pensionarilor, zarzavagiul din colţ, profesorul de sport, poliţistul de cartier, ginecologul de peste drum, agentul de asigurări, toţi mă întrebau de sănătate şi de felul în care fusesem salvat. Erau câteva variante. După unii, se întâmplase pe şosea, după alţii, în timpul unor manevre militare… Sau în străinătate, în munţi sau pe mare… Nu se ştia exact nici cum anume…, îmi donase sânge, se aruncase după mine în foc, sau într-o fântână… Principalul era că mă salvase.

Şi atunci, mi-am retras economiile, am făcut un împrumut bancar şi am cumpărat un automobil modern, o bijuterie de maşină, cadoul meu pentru salvator. Ca să mă plătesc…Şi să scap… Chiar le-am spus unora care mi-au pomenit despre salvator:

– I-am făcut omului cadou o maşină nouă!

– Am auzit, mi-au spus tipii plictisiţi….Una mică!… Meschin mai eşti…

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

28 martie 2019