Un foarte bun prieten – cu care mă sfătuiesc ori de câte ori am o nelămurire și care, la rândul său, mi se adresează când are un semn de întrebare – m-a sunat la telefon zilele trecute și mi-a spus că este preocupat de alegerea viitorului președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Trecând în vedere pe toți potențialii pretendenți la această demnitate, îl consideră cel mai nimerit pe Miron Manega, dar ar vrea să cunoască și punctul meu de vedere. Considerând că problema este cu adevărat importantă, am hotărât, iată, să fac public răspunsul pe care i l-am dat.
Pe Miron Manega l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, când a venit la Târgu-Mureș la una dintre edițiile minunatelor „Punți de lumină” pe care le organiza periodic ziarista Mariana Cristescu. Sosise împreună cu Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, al cărui colaborator apropiat era. Miron ne-a vorvit atunci de „Eminescu-jurnalistul”. M-a încântat modul în care se îmbinau în prelegerea sa admirația și dragostea pentru scriitorul-nepereche cu analiza critică, lucidă a extraordinarei sale activități gazetărești. Ca teatrolog eram familiarizat cu activitatea de critic teatral a lui Eminescu, desfășurată la ziarele „Curierul de Iași” și „Timpul” din București, scrisesem chiar un studiu despre această latură a activității sale, dar informațiile ample aduse de Miron erau mai ales pe linia gazetăriei politice a lui Eminescu și multe aspecte îmi erau și mie necunoscute.
Tot atunci, Miron – cu care m-am împrietenit din prima clipă, simțind în el un om sincer, deschis și plin de idei care mi-l făceau apropiat – mi-a dăruit textul unei piese în două personaje, în care, folosind fragmente din articolele politice ale lui Eminescu, acesta răspunde întrebărilor unui ziarist din zilele noastre la o serie de probleme care au fost ale timpului său, dar sunt și ale prezentului, iar răpunsurile lui Eminescu par a se adresa oamenilor de azi.
La o altă întâlnire, Miron mi-a adus un DVD pe care este înregistrat primul film documentar dedicat lui Eminescu. Intitulat „Eminescu-Veronica-Creangă”, această peliculă extrem de importantă a fost realizată de Octav Minar în 1914, când se împlineau 25 de ani de la trecerea la cele veșnice a acestor trei personalități ale culturii române. (Re)descoperit în Arhiva Națională de Filme după o „uitare” de aproape 40 de ani, Miron are meritul de a fi fost primul ziarist postdecembrist care a prezentat public acest document inestimabil.
În anii care au trecut de atunci m-am întâlnit deseori cu Miron, am vorbit și mai des la telefon, am avut ocazia să urmăresc activitatea lui prodigioasă în cadul conducerii UZPR, faptul că multe dintre hotărârile și comunicatele UZPR erau inspirate și scrise de Miron, care a fost mâna dreaptă a lui Doru Dinu Glăvan până în ultima clipă de viață a acestuia.
Nu se poate uita faptul că acum câțiva ani, când un grup de ziariști militari au încercat să-l demită cu forța, arbitrar, pe Doru Dinu Glăvan și să puna mâna în mod ilegal pe conducerea UZPR, Miron a fost unul – poate cel mai important – dintre cei care au condamnat pe față acest puci, au luat atitudine public împotriva a ceea ce au denumit „o lovitură de stat”, care au apărat cu vorba și cu fapta dreptatea.
Sper că astăzi nimeni nu mai contestă faptul că Doru Dinu Glăvan a reușit să obțină pentru UZPR – de multe ori în ciuda unor imense greutăți, chiar adversități – statutul de Uniune de Interes Național, cu toate drepturile ce decurg din aceasta, precum și multe alte drepturi ce onorează Uniunea. Astăzi ea are mulți membri, are multe filiale și în străinătate, în țări în care activează ziariști români, a devenit o organizație de breaslă puternică, prețuită și stimată.
Miron mai are un merit deosebit: a gândit și a înființat publicația „Certitudinea”, un ziar – după părerea mea – excepțional, pe care îl realizează singur. Are, este adevărat, o serie de colaboratori deosebiți, dar și găsirea și menținerea acestora este tot meritul său. Pus sub patronajul spiritual al lui Mihai Eminescu, cel mai important gazetar român al tuturor timpurilor, „Certitudinea” este un ziar apreciat de mulți, dar, cu siguranță, și hulit de mulți. Pentru că este un ziar în care patriotismul este autentic, nu mimat, nu de paradă, în care lucrurile care ne dor, care nu ne plac, sunt spuse deschis, adică pe șleau, în care se susțin istoria, cultura, biserica, tradițiile străbune, în care se militează pentru o Românie cu adevărat independentă, cu adevărat liberă, pentru o Românie condusă, prin legi drepte, în folosul țării și poporului, de oameni capabili și cinstiți. Pentru că acesta este crezul lui Miron Manega.
Cea mai puțin cunoscută latură a personalității lui Miron este cea de poet. Și e păcat, pentru că este un poet talentat, dar care, în urma activității intense la UZPR și la realizarea ziarului, opera sa de suflet, nu prea mai are timp pentru a aduce prinos Euterpei.
Văzând și analizând toate acestea, am convingerea, dragă prietene, că ai perfectă dreptate: Miron Manega, ziarist cu o viziune clară și corectă asupra misiunii de gazetar și cu realizări importante în activitatea sa jurnalistică, având și o bogată experiență în conducerea UZPR, este cel mai nimerit, cel mai capabil, cel mai îndreptățit să ducă mai departe drumul deschis de Doru Dinu Glăvan.
––––––
Zeno FODOR
Târgu Mureș
16 Ianuarie 2022