MUGURI DE LUMINĂ
pași impreciși
demarcă sensuri
printre precise nonsensuri
la geamul vieții bat gânduri
bat și bat, nu tac
clipe curg, multe se scurg și nu ajung
să umple lacrima uscată a ultimului amurg
am agățat sufletul de ciotul vieții
într-o însingurată noapte
încremenit într-un zbor etern
mă izbeam de alte clipe
triste, rătăcite
căderi mângâiate de tăceri
de ieri, nicăieri
aseară am desprins gândurile de pe pereți
erau atât de reci și seci
apoi am plecat
cătând muguri de lumină
JOCUL
mă joc cu două cuvinte
pe o coală
desigur goală
dansez cu vorbele, într-o seară
plină, goală
cine azi a știe, cine…
mâna tremură pe o rimă
clipa asta este freamăt, e visare
aici soarele este roșu
l-am pictat într-o noapte de beție
era prea mult întuneric
nu vedeam tăcerea cum plânge
adunasem amintiri și regrete
ardeam și sufeream
de ce….
cine azi mai știe, ce
vorbe scrise pe o hârtie
uitarea a trecut încet
azi este ceasul din urmă al zilei
și primul ceas al vieții
tic-tac, tic-tac…
————————-
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
26 aprilie, 2018