Ultimul zbor
ia-mă vânt nebun, ia-mă, ia-mă acum
du-mă peste gânduri sfâșiate
bate un clopot în suflet
lacrimi și bocet în cetate
sunt pasăre rănită în zbor efemer către cer
luna se așterne obosită pe ape
în țipătul strident al stropilor de ploaie
caut în noapte, visător printre șoapte
o cale, un drum, printre timpuri uitate
du-te lume și mă lasă
pe țărmuri pustii de mare
aștept un val, ultimul val
să mă poarte peste gânduri înspumate
cuvântul l-am scrijelit pe nisip
cu degetele rănite de anii ce-au curs
bate un clopot în cer, plouă cu stele
nu spală durerea ce plânge pe drumuri uitate
aici, un suflet plânge la sânul speranței ucise
spune-mi vântule
de ce pier pescăruși în zbor efemer către cer
răspunde-mi la întrebare
spune-mi timpule, de ce se usucă sufletul
răspunde-mi val nebun
de ce mă porți în hăurile lumii
marea a fost furioasă azi
a ucis toți pescărușii în larg
pene albe, murdare de sânge
decor abstract decor ireal
o lacrimă s-a scurs și a plâns
știi, pescărușii se întorc pe țărm
de drag, numai de drag
bat clopote a moarte în cetate
mi-e frig, mi-e teamă și plâng
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
20 decembrie, 2018