Viorel Birtu PÎRĂIANU: Mâna

Mâna

 

strâng la piept tăcerea
unde e durerea
căutam un dus
lacrimile curg
timpul a apus
mă ascund în mine, zidul, este frig
azi acasă nu’s
ceasul a pornit, o oră
apoi a stat, timpul, ora, ceasul
căutam o dată
poate în altă viață
ce mai am de dat
se închide timpul, secolele curg
încercam să dorm între ziduri plate
venea încă o noapte
mai băteam în poartă, vântul răspundea
ulțele’s goale, totul e pustiu
dormeam într-o poartă visând a mea soartă
azi nu mai răspund
plec printre fire arsă de iarbă
plecasem dintâi
vroiam să mai vin încă odată
mă mângâie timpul
eu nu îl mai vreau
întrebam pașii unde să mă duc
treceau norii, fără chip, fără grai
căutam bezmetic o cale spre Rai
vreau să învăț, mai este un cer
mi-e teamă și frig
mă ninge femeie, mai ninge în noi
e ger azi în țară
la răscruce de drumuri
căutam bezmetic o lume
așezând începutul pe o cruce
o apă curge în vale, a jale
căutam nebun o cale
erau nopți fără lună
am întins Doamne, o mână…

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

12 ianuarie, 2019

Lasă un răspuns