a venit timpul să plec și eu
mi-am strâns boceluța în mână
zburând spre soare apune
o fagii mei de suflet
tu, câmpuri îmbrăcate în flori
tu, răsărit duios ca marea
tu, mare zbuciumată ce m-ai iubit o viață toată
e timpul să adorm plecând puțin
mi-e sufletul trist și lacrimă stinsă privirea
las în urmă femei
las valurile înspumate
las pașii ce m-au purtat odată în paradis
las curcubeul zărilor senine
mă voi oglindi într-o bună zi în ape
gândul să mi-l poarte departe, departe
am dansat cu norii în ploaie
am sărutat femei
am iubit pământul ăsta sfânt
foșnesc azi clipe, plâng dureri în suflet
trec oameni prin mine
poate așa sunt
un fluture ucis în zbor spre infinitul efemer
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
10 decembrie, 2018