Cuceritorul
Iartă-mă iar supusă, felina ta tropicală
Pantera ta, din visul vânătorului perpetuu.
În care ți-ai pironit oftatul
Şi steagul Cuceritorul neînvins .
Mă, cutremură, nu puterea ci slăbiciunea
Şi durerea, că ai să pleci….vânător…nepăsător…
Clipa
Am învățat, ca om din tresărirea frunzei, din tresarirea ierbii..
Am învățat ca om,arta petalelor…de a fi eterne..numai o zi…
Am învățat ca om ce înseamnă clipa și durerea că pleci…lăsându-mă…
Stea lucitoare pe plaja pustie.
Am învățat ca om arta de a fi!
Portretul de floare
Ma port de parcă n-aș fi
Înțeleasă și lumină,
În ochii oamenilor …
Sunt o zăpadă înflorită
N-am culori şi n-am parfumuri,
Cu care vreau sa te atrag,
Dar zâmbetul din clipa plină
Te așteaptă în prag.!
Poveste dulce, țintă
Noi: tu şi eu, un măr arzând pe creangă
Bulgăre de soare, zemos, răcoritor.
Două jumătăți de inimă în căușul durerii.
O pată pe cer, în vraja-n serării.
Noi: Tu și Eu poveste nesfârșită
Dulce-Tristă
Felie de viață încă …ne stinsă.
–––––––––––––-
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
( Din volumul „Himere”, Editura Mirton, 2oo9)