La sărbătoarea primăverii
m-am îmbrăcat cu sevă proaspătă,
mi-am arborat pe chip
zâmbetul viguros al mugurilor,
și-am dansat pe poante
în trilul privighetorii.
M-am imaginat zeița Flora
cu-n ghiocel – mărțișor în piept,
magnet pentru miracole.
La sărbătoarea verii,
irișii mei impresionați
de culorile curcubeului
din rochiile anotimpului
au preferat ținută de gală
din raze cu paiete azurii
și cunună de sânziene.
În licărul tainic al stelelor
m-am visat regina nopții
gustând fructul pasiunii
și vibrând de farmecul vieții.
La sărbătoarea toamnei,
mirată observ cum seva
se metamorfozează în sânge
cu ton înnegurat și alură vâscoasă
se strecoară alene prin venele firave.
La fiece pas încheieturile scârțâie
dar savurez încântată foșnetul frunzelor,
covor țesut în acuarele vii.
Însetată de apă vie
mă închipui căprioară
și pășesc agale spre pădurea
prin care curge un râu molcom.
La sărbătoarea iernii voi merge
când într-un ultim salt acrobatic
voi aluneca pe derdelușul vieții.
Pe calea descoperită
spre Cerul cerului
voi da socoteală pentru neroziile
săvârșite dincolo și dincoace
de sărbătorile din anotimpuri,
sperând ca Lacrima lui Iisus,
prin Cuvântul iubitor
mă va ninge pururea albastru
cu fulgi de lumină.
30 mai 2022