Fior de mamă
Liane dacă ți-ar crește
în loc de mâini
tot nu ai putea mângâia
obsesia gândurilor tale.
Imagini mintale, dureri în spitale,
nevralgii frontale,
răspunsuri vitale.
Te frângi suspinului,
îți plesnește țeasta
și gemi în vis.
Binele-rău, flămândul abis.
Depărtării ești slugă
pentru un pumn de sare,
dar ți-e verdele
pirogravat
cu fețișoara tristă
în casa bunicii lăsată.
Într-un cub de carton,
zidești alinturi și doruri
și speri că ceva-ul la modă
să cumpere
și să faciliteze favoruri.
Dar tu știi,
tu știi și presimți
în oase și zimți
că odată plecată,
în urma ta
este rămasă săgeată,
umbră nevindecată
doar de lacrimi
și scâncet
călcată.
—————————-
Vasile LUNGEANU
7 iunie 2019