Ursitoarea
Mai lasă-mă – e o rugăminte
Dar nu am unde să mă ascund
Și-mi simt scânteia, Doamne Sfinte,
Ce-mi licăre pe-al meu mormânt.
Din fragedă copilărie,
Am navigat printre tristeți
O ursitoare în pruncie
M-a împietrit între nămeți.
Eu nu ți-aș cere, Șef Olar,
Să împărățesc pământul,
Mai lasă-mă, o zi măcar,
Să simt cum bate vântul.
Sub tâmpla plină de încercări,
Aveam atâtea vise,
Le creionam pe-albastre zări,
Zburam cu aripi întinse.
Și nu te judec, cine sunt?!
De steaua-mi căzătoare,
În umbra sfântului pământ,
Mai vreau o ursitoare.
Să mă scufunde-n fericire
Din fragedă pruncie,
Să beau paharul de iubire,
Așa mă rog să-mi fie.
16 ianuarie 2016, Ploiești
——————————–
Vasile COMAN