Şi îngerii plâng…
În umbre se frâng
Şi urlă în nopți de durere,
N-au lacrimi destule
Când moartea o cere
Şi-adună doar poze-n albume…
Când îngerul urlă durerea,
În cer se-aude cum
tună,
N-au lacrimi destule precum le e vrerea
Şi roua din flori o adună…
Şi tremur de frică
În ploi blestemate
Confuz, la cer mă ridică
M-aplec către moarte
Sărut crucea mică,
Iar cerul e atât de aproape…
Simt lacrimi…durere
Pe cruce e scris încă un nume
Un înger căzut…
În lume va piere
Doar trupu-i cenuşă-n mormânt…
Şi lacrimi pentru a plânge n-am destule…
Mărşăluim îngenuncheați prin lume…
26 februarie 2019, București
——————————–
Vasile COMAN