Hazard
Simt… norii negri joși
Cum plouă peste ochi frumoși.
Simt… ploaia cum îmi umple iar
Un suflet ce-i jucat la zar.
Simt… frunzele pe unde treci
Prin nesfârșitele poteci.
Simt… lacrimile ce-or să cadă
În urma pașilor pe stradă.
Simt… stelele ce ard – mister,
Cum după toamnă vine ger.
Te simt, iubito, când nu ești
În lumea noastră de povești.
Simt… pașii care au plecat…
Te știu la braț cu alt bărbat…
La mine-n zar tu ești… doar una
Și tot la mine este vina.
Simt… inima că-mi este plină
De atâta ploaie și rugină.
Iubindu-te… tu ai plecat.
Pe zarul meu scria „oftat”.
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
11 noiembrie, 2015