Când eram copii la mama,
Ne creşteam unii pe alții,
Nu cunoşteam ura, teama,
Ne aveam bine, ca frații.
Purtam haine şi ghetuțe…
Ce rămâneau de la frați
Şi mergeam pe potecuțe
Doar ținandu-ne de braț.
Eram veseli si spontani,
Iar cel mic un răsfățat,
Diferența dintre ani
Nu era de speriat.
Anii au trecut de-atunci
Şi cu toți ne-am depărtat,
Gardul nostru din uluci
A picat și l-am uitat.
Fiecare-n drumul său
Aleargă după comori,
Am uitat de Dumnezeu
Parcă am fi nemuritori.
Toate-n viață au un rost,
Şi târziu ne vom da seama
C-am uitat tot ce a fost…
Când eram doi frați…la mama…
26 septembrie Fânari / 4 octombrie 2018 Ploiesti
——————————–
Vasile COMAN