Candela vie
O să mai râd puțin de-al meu destin…
Și voi pleca pe-un drum prea trist și-nsingurat
Unde voi fi închis în lumi fără de chin
Sau poate-n altă lume ce nu are păcat.
Ca pe o cafea, tu, ai băut destinul meu,
Și nu înțelegeam de ce când îmi lipsești
Mi-era și gustul amar și totul mi-era greu
Pe tine te doream dar astăzi tu nu-mi ești.
Veneam la tine la mormânt neîncetat
Și-ți povesteam un basm în fiecare seară,
Tu, mă-ntrebai de veșnicia de prin sat…
Eu, te-ntrebam dacă în Rai, e primăvară.
Am scos batista și am șters poza tristeții,
Mi s-a părut că lăcrimăm pe rând…
Otravă aș fi băut să nu știu sensul vieții
Și zile ți-aș fi dat…doar să te văd zâmbind.
Degeaba-i primăvară…degeaba mai aștept
Degeaba flori mai pun, degeaba tot te strig
Mi-e inima la tine, nimic nu-mi bate-n piept
O candelă voi arde…și-ncet…o să te plâng…
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
17 mai, 2016