Adormita din vis
Te visam și m-am trezit din vis…
Liniște deplină-n preajma mea,
Auzeam cum înfloresc în Paradis
Trandafirii, ce ți-am dăruit cândva.
Tu erai cum te știam, frumoasă…
Şi dormeai adânc pe patul tău,
Luna prin fereastra luminoasă
Te păzea cu ingerii de rău.
Şi aveai un fel de a dormi anume,
Răsfirat, pe pernă, pletele-ți bogate,
Nu ştiam ce taină sufletul ascunde
Sau de visul îți era departe.
Prin odaie am văzut zburând
Aripi negre ce-ți strigau destine,
Erau vrăji trimise rând pe rând
Din abis, de nemiloasa lume…
Totul era viu…şi un fior
Străbătându-mă strigai de teamă:
-Scumpa mea, vrăjite stoluri zbor,
Hai, deschide pleoapa şi ia seamă!
Tu, erai cu ochiul nedeschis,
Patul îți era melancolie…
Pe-un perete apăru un scris…
– Dacă mor…să mor în poezie…
Şi-ai oftat…cum faci adeseori,
Pe verandă e lumina aprinsă,
Un boboc de trandafir în obrăjori
Ți-apăru, din Bolta Necuprinsă.
Mi-ai zâmbit cum nu se poate,
Te-ai trezit din somnul greu
Şi in marea ta, singurătate
Auzeai cumva şi glasul meu…
Nu ştiu gândul de îți e departe
Sau ți-e somnul tare greu…
– Să nu mai deschizi fereastra-n noapte!
Doamne…rogu-te să o fereşti de rău…
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
16 noiembrie, 2016