„O singură carte nu este în stare să pună capăt unei idei preconcepute, dar poate crea o opinie publică, iar aceasta, la rândul ei, poate să ducă la o schimbare a lucrurilor” (Haim Cohn, „Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus”)
Unionismul a fost întotdeauna în sângele românilor, in special, al celor basarabeni. După 1812 acesta a devenit mai puternic, chiar dacă o perioadă lungă s-a aflat în stare de hibernare sub cruntele regimuri ruse țarist și sovietic. După ce perestroica gorbaciovistă a slăbit puțin chingile unionismul a ieșit din acea lungă stare de hibernare. Însă această istorie de 30 de ani a unionismului modern în Basarabia a fost puternic dominată de componenta idealistă, alimentată, în special, de cozile de topor infiltrate în Mișcarea de Eliberare Națională. Nimeni nu neagă necesitatea idealismului în unionism dar el trebuia neapărat să fie completat cu unionismul pragmatic. Drept o formă pragmatică a unionismului pot fi privite și Declarațiile de Unire cu România ale autorităților locale.
Avalanșa semnării Declarațiilor de Unire cu România ia amploare. Deja sunt în jurul la o sută de autorități locale semnatare. Dușmanii Reunirii prezintă acest proces drept unul fără consecințe juridice, un capriciu al unor „elemente unioniste antistataliste”. Atunci de ce îi deranjează atât de mult? De ce kremlinezul Dodon prin diferite metode (trimitere de emisari pentru a-i intimida pe primarii semnatari, organizarea maimuțărelii de votare a declarațiilor anti-unire, instigarea la război a alogenilor (a se vedea Găgăuzia), convocarea consiliului de securitate cu „problema unirii” la ordinea de zi (a terminat kremlinezul lupta cu corupția, a găsit miliardul furat și hoții, și nu mai are nimic de făcut!)) încearcă să frâneze acest proces natural. Kremlinezul nu știe că unele procese naturale practic nu pot fi oprite și e mai bine să nu te pui în calea lor. La fiecare declarație năucită a kremlinezului Dodon Talpa Țării răspunde cu zeci de noi Declarații de Unire semnate. De ce nu ia măsuri cu cei care, într-adevăr, se pregătesc de război (a se vedea cazul depozitului de arme găsit în pădurea din sectorul Râșcani!, declarația războinică a democratului găgăuz Dudnic făcută la Comrat ș.a.).
Din păcate sunt păreologi și printre cei cu opțiuni unioniste. Unii spun că „acele semnături sunt formale” și nu au niciun efect juridic. Alții – că „sunt fără sens, mai bine s-ar realiza mai multe proiecte economice (de ex. interconectarea rețelelor electrice din Basarabia cu cea europeană din România, finalizarea gazoductului Iași-Chișinău ș.a.)”. Într-adevăr, aceste semnături nu au putere juridică (de altfel, și cele din județele Bălți, Soroca, Orhei de la 1918 n-aveau putere juridică!). Dar parafrazându-l pe H. Cohn putem afirma cu certitudine că: „Doar semnăturile Declarațiilor pentru Unire nu fac Unirea, dar pot crea (sau fortifica!) opinia unionistă care va realiza Unirea”. Este un moment deosebit de important în acest an electoral atât la nivel republican (alegerile parlamentare) cât și local (alegerile din municipiile Chișinău și Bălți).
Să încercăm să dezghiocăm puțin acest fenomen al Unirii de jos. Cauzele principale ale declanșării acestui proces au fost: tembelismul președintelui Dodon care de peste un an de președinție (conform constituției trebuia să fie președinte al tuturor însă a preferat (de fapt i s-a ordonat!) să fie președinte doar al unor cozi de topor și al unor rătăciți) a declanșat război unui segment important al societății – unionismului (care conform sondajelor, a depășit nivelul de 30%!); ajutorul extrem de important acordat de România, direcționat preponderent în spațiul rural pentru modernizarea grădinițelor de copii, a școlilor ș.a., care a condus în parte la schimbarea impresiei despre România inoculată de propaganda sovietică și mai apoi de cea voronistă și dodonistă; tot mai multe localități din Basarabia s-au înfrățit cu localități din România, beneficiind de ajutor material (reparație grădinițe, școli, drumuri ș.a.) și cunoscând tot mai bine avantajele aflării sub umbrela unui stat puternic european (majoritatea s-au săturat să aștepte de peste 25 de ani ieșirea din această criză care nu se mai termină, din această zonă gri sub aspect economic și geopolitic; și, desigur, lipsa cu desăvârșire a unei forțe unioniste unite, a unui singur partid unionist („Dacă împărtășesc aceeași ideologie unionistă de ce sunt separați? se întreabă moș Ion), care ar fi putut dirija cu fenomenul unionismului. Din păcate avem vreo 4 partiduție unioniste care însă nicidecum nu se pot uni între ele. „Cum vor putea să facă unirea dacă nu se pot uni între ei” se întreabă un grangur socialist (luându-i evident în derâdere pe „unioniștii dezuniți”). Și are dreptate derbedeul. Dacă inițiativa de unire ar fi venit de la aceste partiduțe (cum încearcă acum să ne convingă unii lideri) atunci toate cele 52 de primării ale liberalilor ar fi trebuit să semneze primii Declarații de Unire cu România (de menționat că cele două primării PNL au semnat deja Declarația!). De fapt lideri în acest proces sunt primarii de la PLDM și PDM, nu cei de la PL care este un partid clar unionist (cel puțin așa se declară)!
Acum să ne întrebăm de ce cele mai multe primării semnatare sunt de la PLDM și PDM, partide fără componenta unionistă în ideologiile pe care le împărtășesc? Aici se pare că unionismul a trecut la o nouă fază, mult mai pragmatică și realistă. De acest fenomen se teme cel mai mult kremlinezul Dodon și stăpânii lui de la Moscova. L-am avut timp de peste 15 de ani pe „unionistul idealist” infiltrat Iu. Roșca care prin „cățăratul pe copaci” și declarații „jos comuniștii” (cu care ulterior s-a pupat!) nu a prezentat niciun pericol pentru regim. Mult mai periculos pentru regim este un primar Marcel Snegur (spărgătorul de gheață!) de la Parcova sau Petru Frunze (de altfel ambii PLDM-ști!), care îi răspunde lui Dodon în cadrul emisiunii Știrea Zilei de la 10TV. „Consider că domnul Dodon nu are motive pentru a convoca Consiliul Suprem de Securitate, pentru că motivele lui ar trebui să fie îndreptate către sărăcia în care se află cetățenii Republicii Moldova, deoarece aceasta este cea mai mare îngrijorare pentru un președinte. Nu doar în sate, ci și în orașe bântuie sărăcia, oamenii pleacă peste hotare și cei care au rămas sunt nevoiți să supraviețuiască cu mijloace financiare foarte puține și nu au posibilitate să-și desfășoare activitățile în regim normal”, susține Petru Frunze. Excelent!!! Nu cred că un răspuns mai bun l-ar fi dat un politician profesionist fiind el și unionist!
Cozile de topor înțeleg (poate mai bine ca unii unioniști pesimiști și cam debusolați) pericolul pentru grangurii socialiști și stăpânii lor de la Moscova a acestor semnături ale Declarațiilor de Unire. Într-o emisiune la postul de televiziune NIT care î-i aparține lui Dodon, un grangur socialist descria un „scenariu de groază” pentru ei. „Să admitem că semnatari ai Declarațiilor de Unire vor fi vreo 400 de autorități locale. Aceasta va permite partidului lui Băsescu să acceadă în parlament. La prima ședință a noului parlament d-nul Băsescu înaintează propunerea de Unire cu România. Evident că unii deputați vor fi împotrivă, dar afară sunt așteptați de 100000 de oameni!”. Este absolut înțeleasă temerea lui Dodon. O autoritate locală semnatară a declarației de Unire cu România este practic pierdută pentru kremlinezi în alegerile parlamentare din toamnă. De ce nu înțeleg acest lucru unii așa numiți unioniști? De ce nu înțeleg liderii partiduțelor unioniste că a venit timpul să nu se mai opună unirii unioniștilor. Unirea tuturor forțelor prounioniste ar putea fi capacul bătut pe sicriul forțelor antinaționale proruse.
Din această frică Dodon încearcă să contrapună unionismului toate etniile, în primul rând pe cea găgăuză. Ce s-a întâmplat recent în Găgăuzia (la huralul din s. Tomai) (mă refer la declarațiile războinice ale deputatului democrat Dudnic și a celui mai înveterat separatist Ivan Burgundji care cere ca a. 2018 să fie considerat drept anul „ocupației românești”) sunt într-un fel, un răspuns la chemările războinice ale lui Dodon. De asemenea, și declarația fostului lider al legislativului de la Comrat, M. Kindeghelian, că găgăuzii se opun reunificării Republicii Moldova cu România și vor lupta pentru „păstrarea integrității statului moldav” (ca să vezi ce metamorfoză! În a. 90’ acest „mare statalist” lupta contra integrității statului moldav!). „Vor să meargă în România? Găgăuzii nu vor. Bulgarii se vor alătura nouă (de unde știe rătăcitul!) în cazul lichidării Republicii Moldova. Vom lupta pentru păstrarea unei Moldove independente (ca și în anii 90’!!!)”.
Dar acest așa numitul președinte Dodon nu înțelege că am intrat într-o nouă fază a unionismului, în care își găsesc locul și mulți alogeni. Iată părerea unui alogen, a unui bulgar de origine însă mare român prin credință: „Ceea ce se întâmplă în Găgăuzia, îmi vine greu să pronunț așa, fiindcă este pământul nostru și nimeni nu îl poate rupe din trupul țării. M-am născut în satul Găvănoasa, fost raion Vulcănești, azi raionul Cahul. M-a durut mult ceea ce a declarat deputatul C. Dudnic (deputat PDM) la Comrat. Tatăl său, Nanic Dudnic s-a născut în satul meu Găvănoasa, unde se vorbește atât de frumos românește. Nu pot înțelege oamenii care s-au născut pe meleagurile noastre și trăiesc alături de noi, au împărțit binele și greutățile și acum să ajungă să pună mâna pe pistolul automat, numai pentru că băștinașii vor să fie ceea ce sunt: români. Că vor să trăiască în armonie cu minoritățile conlocuitoare într-o lume civilizată. Vor să ajungă acolo de unde au fost rupți… Bulgarii și găgăuzii în România anilor 1918-1940 au avut aceleași drepturi ca și românii, iar uneori erau chiar mai privilegiați. Cunoșteau și vorbeau frumos limba română, dar cunoșteau bine și limbile lor materne. În familia mamei mele, în acea perioadă, se vorbea în patru limbi: româna, rusă,bulgară și greacă. Vorbesc de buneii mei, căci așa era atunci situația… Și acum Declarațiile de Reunire vor fi din ce în ce mai multe. Lumea s-a deșteptat, lumea a înțeles că în Uniunea Europeană putem să ajungem numai împreună cu frații de peste Prut. La 27 martie 1918, basarabenii si-au determinat soarta, unindu-se pe veci cu țara-mamă: România. În 2018, românii basarabeni prin „Declarațiile de Reunire” cer ca adevărul istoric să triumfe: un popor, o limbă, o țară: Romania!”. Și actualul primar al or. Comrat Serghei Anastasov, a declarat într-o română acceptabilă la ceremonia de înfrățire a or. Comrat cu or. Turda din România: „Sunt posibilități economice, culturale. Avem aceeași cultură, aceeași muzică (înseamnă că suntem aceeași ca să nu-i mai supărăm pe kremlinezi cu noțiuni de frați!)”.Vedeți, chiar și Găgăuzia, care este deseori folosită de kremlinezul Dodon drept bâtă antiunistă, înțelege tot mai mult avantajele (economice și culturale) cu România. Transnistria la rândul ei a atins deja peste 60% din comerț cu uniunea Europeană și România și doar 20% cu Rusia.
Este imposibil să oprești acest proces, de aceea turbă kremlinezul Dodon și stăpânii săi de la Moscova. „La fel ca la începutul anilor 90, acuma Unirea este foarte aproape. Unirea este iminentă… Această reașezare a lumilor, această disoluție a proiectului Uniunii Europene, care este limpede și nu mai este deloc un cârlig nici măcar pentru Republica Moldova, un proiect bilateral, încurajat de forțele emergente în zonă, pe Unirea Republicii Moldova cu România este astăzi aproape la fel cum era la începutul anilor ’90, când se luase un fel de decizie la nivel geopolitic, inclusiv în Congresul Statelor Unite”, a declarat Cozmin Gușă, consultant politic, la o emisiune televizată din România.
„Pentru noi, basarabenii, unicul tratament eficient este Reunirea cu Țara…” declară reputatul inginer și scriitor Nicolae Rusu.
Referitor la declarația lui Dodon de a-l declara pe Traian Băsescu persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova deputatul basarabean în Parlamentul României, Constantin Codreanu, vine cu o replică „Hai, Dodoane, fă-te de râs până la capăt! Ai amenințat cu scoaterea examenului de bacalaureat. Ai amenințat cu interzicerea unioniștilor în R. Moldova. Ai amenințat cu război civil. Ai amenințat cu… Ai amenințat…”.
Antal Francisc, un mare român ungur (precum românul bulgar al nostru I. Iovcev) va porni din centrul Bistriței, de la statuia lui Andrei Mureșanu, în 12 martie și va parcurge 500 de kilometri, pe jos, până în Chișinău pentru a participa la Marșul Unionist din 25 martie de la Chișinău. Steagul județului Bistrița-Năsăud va poposi mai apoi pe Aleea Scriitorilor din Chișinău, la cele trei statui ale bistrițenilor: Andrei Mureșanu, George Coșbuc și Liviu Rebreanu. În 26 martie, steagul va ajunge la Soroca, cetatea ridicată de meșterii bistrițeni în vremea lui Petru Rareș și la mănăstirea Căpriana la racla Sf. Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Pe 2 martie recent a avut loc o ședință comună a poliției de frontieră din România și Republica Moldova, unde s-a discutat situația operativă la frontiera comună. Să ne amintim că și în 1844 au avut loc unificarea vămilor principatelor Moldova și Muntenia, care ulterior s-au unit în 1859. Tot zilele acestea compania Transgaz din România a câștigat concursul pentru finalizarea gazoductului Iași – Chișinău. Ceva mai înainte s-a anunțat că deja a fost acceptat proiectul privind racordarea rețelelor electrice din Republica Moldova cu cele europene (din România) pe bani europeni. De asemenea, a fost acceptat proiectul drumului internațional Piatra Neamț – Iași – Chișinău. Tot săptămâna trecută președintele Klaus Iohanis a semnat decretul în baza căruia autoritățile locale din România au dreptul să transfere bani în autoritățile locale înfrățite din Basarabia pentru realizarea proiectelor de infrastructură.
Toate aceste realizări și proiecte reprezintă de fapt unirea pragmatică. Să continuăm s-o facem prin toate mijloacele. Să ne ridicăm din genunchi și să încetăm a mai fi chiriași la noi acasă (cum ar spune marele Păunescu!), iar stăpâni – tot soiul de venetici și cozi de topor. Să luăm exemplul bravilor noștri primari semnatari ai Declarațiilor de Unire cu România. Să fim 300000 în Piața Marii Adunări Naționale pe 25 martie unde să cerem ferm formarea listei comune a candidaților dreptei pentru cele 51 de circumscripții.
Dumnezeu să ne ajute!!!
—————————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Basarabia
Martie 2018