„Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puțin.”
(Aristotel)
Scriam seva timp în urmă că acest an este unul crucial pentru aşchia de popor român din Basarabia. În primul rând este un an Centenar care ar trebui dacă să nu realizeze Unirea măcar s-o facă mai aproape, mai realizabilă: de la Unirea declarată (frumoasă şi idealizată!) să se treacă la Unirea pragmatică, reală. De asemenea, acest an este unul electoral, în care se va alege noul parlament, de componenţa căruia va depinde cât de aproape va fi Re-unirea. Colac peste pupăză a apărut practic din senin şi problema alegerilor anticipate în Chişinău.
Această problemă a apărut aşa nitam-nisam din hatârul ştim noi cui. Faptul că căţelul Ivan Ceban al buldogului Igor Dodon a tot lătrat, începând chiar după alegerile locale din 2015, nimeni nu-i atrăgea atenţia. Pentru toată lumea însă a devenit clar că în pofida unor neajunsuri în activitatea primarului general al Capitalei D. Chirtoacă, este totuşi o făcătură concertată a tandemului Dodon – Plahotniuc. Îndată după pierderea ruşinoasă la primăria Capitalei a Z. Greceanîi, kremlinezul Dodon a declanşat un adevărat război noului vechiului primar Dorin Chirtoacă. Pentru a zădărnici la maxim activitatea primarului (ce contează problemele orăşenilor. „Enteresul şi iar enteresul” cum ar spune marele Caragiale!) Dodon l-a desantat pe valetul său Ivan Ceban din fotoliul călduţ de parlamentar în cel mai puţin călduţ de consilier municipal. „Scopul scuză mijloacele”. În loc să rezolve problemele orăşenilor acesta la mai toate şedinţele Consiliului organiza circuri şi şowuri de prost gust, bande de granguri socialişti gălăgioşi, organizaţi de el pichetau diferite construcţii (după debarcarea lui Chirtoacă acestea au contenit ca la porunca ştiucii. Problemele cu construcţiile neautorizate au dispărut complet!).
Când aceste porcării nu şi-au atins scopul scontat guvernarea centrală i-a venit în ajutor lui Dodon, inventând primarului dosarul cu aşa numitele parcări. Într-o capitală cu atâtea probleme această aşa numită „problemă a parcărilor” pusă în cârca primarului e chiar de râsul găinilor. Dar scopul a fost atins. Prin tot soiul de hărţuieli primarul Chirtoacă a fost scos pe linie moartă mai mult de o jumătate de an, fiind înlocuit printr-un interimat nelegitim. Apoi a fost forţat să demisioneze pentru a organiza alegeri anticipate (cu toate că dacă guvernarea dorea o ducea câne-cănește cu acest interimat până în alegerile ordinare din 2019). Care este scopul camuflat al acestor alegeri? Să fie adus la cârma Capitalei socialistul kremlinez Ivan Ceban, iar aceasta va fi un suport important pentru socialiştii lui Dodon în alegerile parlamentare din toamnă. Toată această vânzoleală electorală locală îmi aminteşte de un banc. „În perioada anilor 70’ la Moscova pe scările la ieşire din staţia metrou Oktyabr’skaya şedeau doi cerşetori, unul având prinsă de gât o pancartă cu inscripţia „Eu sunt rus”, iar cel de-al doilea – o pancartă cu inscripţia „Eu sunt evreu”. Toată lumea care trecea pe lângă cei doi se uitau cu scârbă la evreu şi aruncau rubla în pălăria „rusului”. Până la urmă unuia i s-a făcut jale de evreu, s-a apropiat de el şi i-a spus „Ascultă, tu ce nu ştii care este atitudinea oamenilor sovietici faţă de evrei, de ce ţi-ai pus această pancartă”. Evreul a tăcut. După ce insul s-a îndepărtat Iţik îi spune lui Avram: „Ascultă, acesta ne va învăţa cum să facem bussines””. Tare mă tem că scopul acestor alegeri este de a-i aduce în turul doi pe Ivan Ceban şi primarul interimar Silvia Radu. Şi atunci chiar şi cel mai înveterat anti-plahotniuc va vota pentru „independenta dependentă” S. Radu doar ca să nu ajungă la cârma Chişinăului acest îngâmfat în pene kremlinez Ivan Ceban.
Televiziunile lui Dodon au început deja campania de lustruire a imaginii acestui Ivan fără neam. Într-o emisiune televizată Ivan Ceban se lăuda cu diploma universitară de economist, cu o altă diplomă de masterat în inginerie (aici mai mulţi de la Universitatea Tehnică ştiu ce „mari succese inginereşti” a avut!) şi cu un al doilea masterat, pe care-l face acum la „Academia administraţiei publice de la Moscova (de pe lângă V. Putin)” (a se înţelege „Academia de ieniceri!”).
Cu regret regizorii acestui plan sunt ajutaţi de toţi ceilalţi actori electorali. Ar mai fi existat o soluţie pentru a dejuca acest plan dacă întreg segmentul de pe centru-dreapta ar fi mers cu un singur candidat (aşa cum merge stânga – cu un singur Ivan!). Cunoscutul istoric şi patriot Andrei Groza a făcut mai multe încercări de a-i aduce la masa de tratative pe toţi rânzoşii să iasă în susţinerea unei singure candidaturi. În zadar! Primul s-a avântat în cursă A. Nastase care, prin ratingul care-l are (chiar fiind susţinut de partidul PAS) nu are nicio şansă de a-l înfrânge pe Ivan Ceban. La scurt timp l-a urmat candidatul PL dl Valeriu Munteanu – un intelectual bine pregătit dar fără nicio şansă de succes în situaţia de astăzi a PL-ului. La ce s-a gândit conducerea PL când a făcut acest pas nesăbuit? Pe cât de bine, inspirat şi util pentru renaşterea mişcării de eliberare naţională a fost pasul conducerii PL în a. 2007 (victoria tânărului Dorin Chirtoacă în 2007 a trezit speranţa în debarcarea guvernării comuniste care părea să fie de beton, care s-a realizat cu jertfele tinerilor la 7 aprilie 2009!) pe atât de neinspirată, greşită sub toate aspectele (politic, tactic, naţional) este cea de acum. Urmaţi au fost apoi de tânărul Constantin Codreanu de la PUN şi de alţi candidaţi independenţi. Sub aspect strict partinic ar fi corect. Pentru a-şi fortifica rândurile partidele trebuie să participe în toate scrutinele de orice nivel, însă sub aspectul interesului naţional este absolut greşit. Un candidat unic al segmentului de dreapta-centru-dreapta ar fi fost un bun început spre coalizarea forţelor acestui segment în alegerile parlamentare din toamnă.
De ce însă nu se întâmplă acest lucru? „Împreună ar fi fost puternici dar nu se vor uni niciodată” scria marele istoric grec Herodot. De peste 2000 de ani urmăreşte ca un blestem neamul tracilor (dacilor) şi urmaşilor lor. „Împreună ar fi puternici, ar putea valorifica segmentul unionist al electoratului care se apropie de 40%” am putea spune despre segmentul de dreapta-centru-dreapta de astăzi. De ce însă nu se unesc? De ce în declaraţii se privesc frumos, iar în fapte atât de urât? Printre această puzderie de candidaţi slabi Ivan Ceban se simte ca armăsarul lui Puşkin (vă mai amintiţi declaraţia porcească jignitoare a lui Puşkin faţă de românii basarabeni care l-au primit atât de bine în timpul surghiunului ţarist acum două sute de ani).
Marele patriot basarabean Alexe Mateevici ne preîntâmpina acum 100 de ani în urma
„Să ştiţi: de nu veţi ridica / Din sânul vostru un proroc, / În voi viaţa va seca, / Zadarnic soarta veţi ruga, / Căci scoşi veţi fi atunci din joc /Şi-ţi rămânea făr’ de noroc” (Alexe Mateevici. Basarabenilor. Mărăşeşti, 10 iulie 1917). Atunci, în condiţii mult mai grele, basarabenii l-au găsit. Şi nu doar pe unul ci o întreagă pleiadă (din numărul mult mai mic de intelectuali de pe atunci!). I-au găsit pe socialiştii Constantin Stere şi Pantelimon Erhan, pe ţărăniştii Pan Halipa, Ion Inculeţ, pe liberalul Ion Pelivan ş.a. Au găsit acel liant – cauza naţională, care i-a unit pe intelectualii din diferite tabere politice. Astfel, aşchia de naţiune românească din Basarabia a fost salvată de mizeria bolşevică, de război civil, de foametea din 1921-23 şi 1931-33, de colectivizarea forţată, de represiunile staliniste din 1937-38. Din păcate toate aceste mizerii au fost aduse pe vârful baionetelor pe capul basarabenilor mai târziu de hoardele sovietice: şi represiunile staliniste, şi închisorile nkvd-iste; şi crunta foamete, şi deportările, şi colectivizarea.
Ei bine! Ce facem acum? Vom găsi noi acum un „proroc” care să ne salveze (mă refer mai mult la alegerile parlamentare din toamnă)? Marea speranţă e în tineri, în capacitatea lor de a-i uni pe toţi unioniştii într-un singur torent. Şi atunci şanse de salvare sunt.
Să ne ajute Dumnezeu!
–––––––––
Valeriu Dulgheru
Chișinău
10 aprilie 2018