„Mulți chemați, dar puțini aleși” (Vlahuță)
Pictorul, sculptorul, graficianul, poetul şi fotograful Victor Cobzac a împlinit onorabila vârstă de 70 de ani, părăsind clubul sexagenarilor. Dar, conform propriei numerologii, că după atingerea vârstei de 50 de an începe numărătoarea inversă, Maestrul are doar 30 de ani. La 6 septembrie, într-o zi de miercuri de toamnă, pe 6 septembrie 1950 în familia Cobzac s-a născut un băiețel, dându-i numele de Victor, adică biruitor. Era o perioadă grea de după război, după cumplita foamete, perioada deportărilor florii națiunii în înghețurile veșnice ale Siberiei. Era perioada când orășelul de hotar Ungheni era „eliberat” de ceferiști, în locul cărora erau aduși „zheleznodorozhniki”de nădejde din fundurile Rusiei.
Ungheni a fost orășelul copilăriei tânărului Victor, orășelul, din care a pornit pe drumul întortocheat al vieții. Studiile artistice şi le începe în a.1971 la Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” din Chişinău, astăzi Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”. Îndrăgostit de artă își continuă studiile la cunoscutul Institut de Stat de Arte Plastice „V. Surikov” din Moscova (1981), unde studiază pictura de şevalet, grafica de carte, sculptura camerală şi fotografia. Alături de Efim Tarlapan, Vali Boghean, Vasile Șoimaru ș.a. se află între cele 70 de personalități ale orașului și raionului Ungheni.
Victor Cobzac a îmbinat în permanență activitatea de creaţie cu cea didactică. În perioada 1987-1988, a exercitat funcţia de director la Liceul „I. Vieru”. Între anii 1991 şi 1999 a fost profesor de artă plastică la Liceul Academic Româno-Englez „M. Eliade” din Chişinău. Între 1998 şi 1999, a predat arta plastică la Şcoala privată de Management şi Limbi Moderne din Capitală, unde a predat pictura, desenul şi compoziţia. Din a. 2000 până în prezent este conferențiar la Universitatea Tehnică a Moldovei, punând umărul la formarea și promovarea tinerelor ingineri designeri.
Maestrul Victor Cobzac a atins cele mai mari înălțimi. Este artist plastic și de peste 30 de ani membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din Moldova (1989). Trei ani mai târziu devine membru AIAP UNESCO, iar din 1997 – membru APIA DAL-I din Moldova. În același an i se conferă Diploma de Onoare „Eureca” a Academiei Europene de Arte din Bruxelles. Este laureat a două expoziţii de concurs: „Peisaj şi natură statică” şi „Anul M. Eminescu”. De-a lungul timpului, plasticianul Victor Cobzac reuşeşte să-şi expună creaţiile în cadrul diverselor expoziţii de grup şi personale acasă şi peste hotare A organizat diverse expoziţii personale la Chișinău şi în România, expunând şi în cadrul celor internaţionale (Iaşi, Bucureşti, Galaţi, Moscova, Strasbourg, Budapesta, Bruxelles). Realizează picturi de factură tradiţională, îmbinată cu forme non-figurative. Maestrul Cobzac este un pictor consacrat, care a realizat peste 300 de lucrări. Picturile Domniei sale se află în colecții de stat și particulare din Republica Moldova, România, Germania, S.U.A., Italia, Rusia, Bulgaria. A ilustrat peste 30 de cărţi, printre care „Lăsaţi-mă să fiu femeie”, „Pruna necoaptă”, „Poeme de pe Valea Plângerii”, „Scrisoare din Basarabia”, „M. Eliade: de la mituri şi practice magice la interes naţional şi tensiune istorică”, „M. Eliade – un mecenat al românismului”.
Picturile Domniei sale apar în permanență pe paginile săptămânalului „Literatura și Arta”. Creația Maestrului a fost apreciată la cele mai înalte nivele: Diplomă la concursul „Peisaj și natură statică” (1978), Diploma de Onoare a Academiei Europene de Artă, Bruxelles (1997), Diplomă, Premiul III la expoziția M. Eminescu, Chișinău (1999) ș.m.a. Colegii de breaslă se exprimă la superlativ vis-a-vis de creația Maestrului: „Este unul dintre puţinii pictori care nu doar explorează culoarea, dar care încearcă să descifreze tainele ei. Acest lucru i-a învăţat şi pe discipolii săi, în instituțiile unde a predat arta plastică” (E. Sîtnic); „Victor Cobzac face parte din generaţia pictorilor, care constituie măduva artelor plastice din R. Moldova. Este un pedagog şi un pictor foarte bun, care ţine la tradiţia artei plastice naţionale şi a celei universale” (L. Hîncu).
Arta plastică, sculptura și fotografia au fost prima dragoste a Maestrului Victor Cobzac. Însă Maestrul este un adevărat ambasador al Creației, a tot ceea ce se numește „Belle Art”. Ultima lui dragoste este Poezia. Flirtul cu poezia a venit involuntar. Aşa cum singur recunoaşte, i-a fost turnată fără să-şi dea seama. „Cenaclul condus de Eugenia Bulat nu avea unde să-şi desfăşoare şedinţele şi le-am cedat propriul atelier. Astfel, cu voie şi fără, devenisem un martor a ceea ce se întâmpla acolo. Aşa am început să schiţez primele rânduri”, îşi aminteşte Maestrul. În a. 2011, cu ajutorul Doamnei Eugenia Bulat, publică prima carte de poezie – „Întoarcerea stelelor” -, pe care o dedică părinţilor săi. Cea de-a doua a fost intitulată „Prologul Marilor Iubiri”. E un omagiu adus Femeii. Ultima carte editată, dar la sigur nu și ultima creată, poartă un titlu sintetic „Amurgul tăcerii”. Cum mărturisește Maestrul el se regăseşte în artă şi în poezie deopotrivă. „Pictura se face ziua, iar noaptea mă predispune la meditaţie şi poezie”. Astăzi e invitatul de onoare la cele mai importante concursuri de poezie din România.
Victor Cobzac a fost în permanență membru al comitetului de organizare a Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS: științe exacte și mai puțin exacte”, organizat de Universitatea Tehnică a Moldovei cu universități din România. În toamna anului 2006, în termeni restrânși, se punea piatra de început a acestui Simpozion, prima ediție, la care Maestrul a participat activ. Ulterior, Simpozionul a cunoscut 14 ediții, astăzi fiind la organizarea celei de a 15-a ediții.
Victor Cobzac este o ființă sentimentală, care trece prin el nu doar bucuriile dar și tristețile altora. Mi-amintesc cum în noaptea de după plecarea prietenului nostru prorectorul Universității Tehnice a Moldovei Valerian Dorogan a scris dintr-o răsuflare impresionante versuri, luate deseori drept cuvinte de adio când pleacă profesorii:
„Se duc profesorii… Se duc,/Să se-nfrăţească cu Pământul,
La fel ca frunzele din pomi,/ Când de pe crengi…/ Le smulge vântul.
Se duc profesorii…/ Se duc, /Ei urcă-n cer treaptă cu treaptă,
Acolo… unde Dumnezeu / La poarta Raiului /I-aşteaptă”.
În final să încercăm să evidențiem câteva calități-cheie ale Maestrului Victor Cobzac. Filozofia noastră țărănească spune că un om se consideră împlinit dacă în viața lui a dat viață unui copil, a săpat o fântână, cu apa rece a căreia trecătorii își potolesc setea. Dacă a sădit un pom, la umbra căruia să se odihnească călătorul obosit. Dacă a construit un pod, o punte, pentru ca călătorul să poată trece o apă. Se spune că acestea sunt întrebările puse la poarta raiului. Maestrul Victor Cobzac le are pe toate acestea. Are două frumoase sălcii – fiicele Irina și Magda, și trei duioase nepoțele: Magda, Smaranda și Ninuța. A săpat o fântână adâncă, cu apa rece a căreia își potolesc setea mii de tineri setoși de cunoștințe în această Societate a Cunoașterii. A sădit mulți pomi, discipolii ducându-i faima acasă și departe peste hotarele ei. A construit o mulțime de punți exprimate prin creația lui artistică (plastică și poezie). În finalul caracteristicii date aşi termina cu cuvintele ilustrului cărturar şi om politic Nicolae Iorga: „Ce puţini oameni respectabili poţi respecta”. Maestrul Victor Cobzac este unul dintre puţinii oamenii respectabili care este respectat.
––––––––
Valeriu Dulgheru
Chișinău, 7 septembrie 2020