Valer POPEAN: Dorință

Dorință

 

Să fiu o secundă din timpul trecut
Sau roata ce-nvârte chiar timpul prezent
Atunci voi simți cum valul tăcut
Va strânge fioruri în dorul absent,

 

Să fiu o clipită cu tine în gând
Departe de lume, prin zări amândoi,
Atunci aș simți iubirea curgând
Ascunsă în munții cu umerii goi,

 

Să fiu lângă tine o noapte-aș dori
Durerea din suflet aș arde-o pe jar,
Castele din clipe trecute-aș zidi
Să fim împreună sub tainic stejar.

 

Atunci sper că timpul erupe spumos
Prin vene doar dorul să-l simt fremătând
Departe de tine voi arde frumos
Precum o romanță prin clipe trecând.

–––––––––––––

Valer POPEAN

Târnăveni

19 iunie, 2018

4 thoughts on “Valer POPEAN: Dorință

Lasă un răspuns