Chemarea plopilor
Mă plimb pe lăngă plopii foşnitori
cu o sacoşă goală într-o mână
am luat-o, aşa, de ochii lumii,
să nu se creadă că-s nebună.
Că cine azi mai are timp
să le arunce o privire?
In lumea aceasta prea grăbită
plopii rămân doar amintire.
Eu am venit ades la ei
să mă înveselesc puţin
ei freamătă privind spre cer
şi parcă plouă din senin.
E bine, ca din când în când,
pe plopi să îi mai luăm în seamă
prin frunza lor cu murmurat de râu
întotdeauna către ei ne cheamă.
——————————
Titina Nica ŢENE
Cluj-Napoca