ÎȚI MULȚUMESC
Am strâns dorul cu mii de lacrimi
printre suspine, oftaturi și ne mângâiere,
știind că acea căldură sublimă,
nu are de unde să vină
decât de la tine, ce te-am găsit
într-o vorba rostită la vreme de seară.
Acolo unde numai Cerul știe!…
Ai putea crede, de acolo de unde ești,
că mi-ai fost hrană și adăpare sufletului meu,
în foamea făcută după căutare de frumos,
și setea suportată în pustiul
suferințelor mele și sufletești și trupești?
Îți mulțumesc, pentru că m-ai ajutat
să nu plec prea devreme și aștept
să ne vedem în veșnicie!
20.12.2016
––––––––––
Teodora CHIRIC-BUTUC
Imagine internet