Vasile COMAN: Valsul toamnei

Valsul toamnei

M-a invitat toamna la dans într-o seară,
Copacii cu frunze aurii cântau la vioară
Și n-am putut refuza o așa minunată.
Cânta despre iubiri, melodia mea preferată!

M-a invitat toamna la vals într-o noapte,
Obraz pe obraz ținându-mă aproape,
Pe adieri de vânt îmi șoptea liniștit:
„- Îmi place de tine, te-aș lua de iubit.”

Ce dans minunat dansam amândoi!
Doi pași înainte și unu-napoi…
Pluteam ca fluturii albaștri, visam trandafiri,
Era valsul toamnei plin de amintiri !

M-a invitat toamna la dans… ce plăcere!
Ne-mbrățișam amândoi pân’ la durere
Și norii dansau împreună cu noi!
Eram peste tot și în toate doar doi!

M-a invitat toamna la dans și un ceai,
Eram foarte răcit, aveam guturai!
Dar n-am putut să refuz o asemenea Doamnă!
– Sunteți liberă și mâine seară, frumoasă Toamnă?!

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

16 octombrie, 2015

Imagine internet

Vasile COMAN: Să fii bun…şi să faci bine

Să fii bun…şi să faci bine

Despre facerea de bine…
S-a scris mult, s-au dat citate,
Dacă faci bine în lume,
Binele se-ntoarce-n toate.

Să n-aştepți răsplată mare
De la cei ce îi ajuți,
Știi câți spini iți pun în cale
Ştii pe câți o să-i înfrunți?

N-aştepta nimic în plus
Şi nici vreun câştig anume,
Uită toate ce s-au dus
Dacă ai făcut vreun bine.

Blând să fii cu omul drag
Şi cu cel ce-ți face rău,
Poartă-n suflet pe cel slab
Şi la bine…şi la greu.

Nu te lăuda cu fapta
Să n-ajungi vreun îngâmfat,
Nici să nu aştepți răsplata
Dacă dai cumva vreun sfat.

Să nu faci binele-n grabă,
Fă-l incet, pe îndelete
Vorba sa n-o ai gângavă
Mintea să nu-ti stea în plete.

De te-nşeală nedreptatea,
La cât bine ai făcut,
Nu îți pierde bunătatea
Şi ia-o de la-nceput.

——————————–

Vasile COMAN

Fânari

30 august / 3 septembrie 2018

Vasile COMAN: Zodia iubirii

Zodia iubirii

Vreau acea Lumină ca să mă ridice
Să nu simt durere, să nu simt suspin,
Lacrimile mele nu mai vreau să pice
Luați-mi osânda ce mi-a fost un chin.

Noaptea săptămânii pentru Lună-i mare,
Stele căzătoare nu vreau să trăiesc,
Strânge-mi în tipsie lacrimile amare
Zodia Luminii vreau să o iubesc.

Nu-mi lua speranța, ia-mi a mea durere,
Lasă-mi bucuria de-a te fi iubit,
Într-o zi de vară fără adiere
Vino cu Lumina să fiu fericit.

Nu-mi ursi copacii să nu aibă frunze,
Dă aripi la fluturi pentru a-ți șopti,
Ia pe aripi macii și adu-i pe buze
Lasă-mi azi Lumina pentru a iubi.

Vreau acea Lumină ca să mă ridice,
Fii a mea Lumină fii o Mare Stea,
Lasă noaptea Lunii, stele să nu pice
Pe Luceafăr vino…fii iubita mea.

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

31 august, 2015

Vasile COMAN: Apus de toamnă

Apus de toamnă

Bună dimineața, toamnă dragă!
De o vreme umbli printre pomi,
Aduni mere roșii în desagă
Sau pe bulevarde plimbi cuconi.

Câteodată ești așa de prefăcută!
Te accept cu toate că mă doare,
Îmbrăcată-n veștedă ținută,
Te dezbraci pe propria-ți cărare.

Faci cum vrei sau poate îți convine,
Brume reci ne-aduci și promoroacă,
Ție însă-n verde nu-ți stă bine
Galbenă ți-e rochia decoltată.

Să nu crezi c-aș vrea să te cert
Pentru ploaia rece sau răcoare,
Însă inima-mi tresare-n piept
De iubiri năvalnici visătoare.

Bună seara, toamna noastră!
Multă vreme iți voi duce dorul,
Nu mai cântă pasărea albastră,
Cu un an mi-este secat izvorul.

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

4 octombrie, 2016

Vasile COMAN: Aripi frânte

Aripi frânte

Mi-e teamă, mamă, de destin;
E frig și nu aprind lumina,
Te chem ca un copil străin,
De ce-ai plecat – a cui e vina?

Copil fiind – singur si trist,
Crescut-a prin vecini feciorul,
Mi-e teamă mamă – nu rezist
Cu lacrimi reci îmi hrănesc dorul.

Răspunde, mamă, când te strig
Din bolta cerului să-mi vii,
Mi-e frică, mamă… și mi-e frig
Sunt umbră rece-ntre copii.

Mă rog la îngerașul meu
Și îl întreb seară de seară,
De ce voiește Dumnezeu
Ca mama…tata să îmi piară?!

De ce nu sunt pe cer o stea,
Sa fiu hoinar prin bolta toată,
Să te găsesc măicuța mea
Pe tine…si pe dragul tată?!

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

18 octombrie, 2016

Vasile COMAN: Patria noastră-limba română

Patria noastră-limba română

Sărut mâna, țara mea
Limba ce-a luat ființă,
Vatră-ți este Dacia
Crucea ne este credință.

Sărut mâna, țară dragă
Singură între nomazi,
Numai Prutul ne dezleagă
Carpații și verzii brazi.

Hai să dăm mână cu mână
Și să rescriem istorii,
Limba noastră cea română,
Țară, umple-ne de glorii!

Frați de mamă și de tată
Să cântăm în limba sfântă,
Face-ți România roată
Și țărani și lumea cultă.

Fiți stăpâni peste tezaur
Făuriți-vă destine,
Țara dacilor cu aur
N-o vindeți la lumi străine.

Vatra țării are un nume
Ăst pământ e milenar,
Să avem curaj a spune;
–Țara are alt hotar!

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

31 august 2016

Vasile COMAN: Candela vie

Candela vie

O să mai râd puțin de-al meu destin…
Și voi pleca pe-un drum prea trist și-nsingurat
Unde voi fi închis în lumi fără de chin
Sau poate-n altă lume ce nu are păcat.

Ca pe o cafea, tu, ai băut destinul meu,
Și nu înțelegeam de ce când îmi lipsești
Mi-era și gustul amar și totul mi-era greu
Pe tine te doream dar astăzi tu nu-mi ești.

Veneam la tine la mormânt neîncetat
Și-ți povesteam un basm în fiecare seară,
Tu, mă-ntrebai de veșnicia de prin sat…
Eu, te-ntrebam dacă în Rai, e primăvară.

Am scos batista și am șters poza tristeții,
Mi s-a părut că lăcrimăm pe rând…
Otravă aș fi băut să nu știu sensul vieții
Și zile ți-aș fi dat…doar să te văd zâmbind.

Degeaba-i primăvară…degeaba mai aștept
Degeaba flori mai pun, degeaba tot te strig
Mi-e inima la tine, nimic nu-mi bate-n piept
O candelă voi arde…și-ncet…o să te plâng…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

17 mai, 2016

Vasile COMAN: Dacă nu acum…

Dacă nu acum…

Dacă suntem frați, totul e sinistru,
Generații multe sunt în pribegie
DE LA TISA NOASTRĂ…DINCOLO DE NISTRU
O știu și copiii…E O ROMÂNIE !

Plânge și suspină, Moldova orfană,
Cizma grea rusească incă nu ne lasă,
Suntem neam de daci și avem o mamă
TE IUBIM MOLDOVA, vino iar ACASĂ!

Robi și peste Nistru. și acolo-s frați,
Pod de flori și punți astăzi ne dorim
Toți același sânge noi suntem jurați,
ROMÂNIA MARE …NOI O FĂURIM !

BUCOVINA plânge după CERNĂUȚI,
Și acolo-i soră, și acolo-i frate
Și acolo-s dealuri și acolo-s munți
HAIDEȚI LA UNIRE…veniți că se poate !

Inima REGINEI e-n CADRILATER,
La Cetatea Balcic e a ei iubire
Și acolo-s frați și acolo sper,
La o ROMÂNIE la MAREA UNIRE !

Hai să rupem lanțul care ne separă,
Veniți toți Românii ce sunteți plecați
Hai să ne UNIM că suntem o ȚARĂ,
Haideți toți acasă…la Munții Carpați !

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

22 august, 2015

Vasile COMAN: Clipa

Clipa

Ce mai faci, iubito? Ce mai zici de-acum?
Mai aprinzi veioza, mai citești vreo carte…
În această toamnă, plină de parfum
Câte nu ne-am spune în singurătate!

Câteodată ploaia, bate la fereastră…
Altădată simt, lacrimi ce-or să doară,
Însă toamna aceasta de iubirea noastră
Mi-amintesc de-o clipă ce-n vis o să moară.

Mi-amintesc ecoul clipei de demult…
Respiram în vise soarele și luna,
Astăzi, frunza toamnei nu pot să ascult
Când sub cerul pal nu mai e totuna.

Ce mai faci, iubito? Nu ni le-am spus toate
Despărțirea doare- pace n-am aflat,
Printre frunze moarte și singurătate
Mai îmi iubești ochii cu adevărat?!

Ce mai faci, iubito? Mai trăim o clipă?
Mai aprindem lampa să citim povești?
În secunda aceasta clepsidra-i rănită
Eu…am fost odată…azi, nici tu nu ești…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

13 august, 2016

Vasile COMAN: Toamna

Toamna

Ascultam cum curge timpul
Sub o salcie pletoasă,
Nu credeam că anotimpul
Vrea să ne închidă-n casă.

Un covor de frunze rupte
Putregai și vânt de toamnă,
Plouă-n gând, plouă pe frunte
Toamna a intrat prin vamă.

Ce-mi doream să ieși din casă
IE ca să porți pe sân,,
Să îți lepezi haina groasă
Și să strângem iarăși fân.

Dară vară e departe
Două anotimpuri reci,
Stăm la sobă cu o carte
Tare-aș vrea să nu mai pleci.

E…s-a dus ăl vis de vară
Nu mai poartă lumea ie…
Azi, o să ieșim afară
Cu palton și pălărie!

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

20 august, 2015