Fericirea împlinirii

 

Pătrund cu-a gândului sfială,
În mirifica-Ți lume,
Univers niciodată atins.
Mă-nchin Măreție-Ți divine…
Ești tot ce am mai sublim..
Te chem din profundu-mi neant,
Întinat în adâncurile
Unei vieți perfide,
Din lumeasca-mi ființă,
Pierdută vremelnic la răscrucea
Unui perpetuum “De ce?”.

Mă-nclin nemuririi Tale
Și-mi simt sufletul

Îmbrățișat de îngeri,
Fericirea împlinirii dăruind sens
Unui răspuns
Ce încă așteaptă…
Să vină…

 

Mărul edenic

 

Azi răutatea ne-nconjoară
făcând ravagii ca-n tornadă
uitând că mai întâia oară
doar fericirea ne-a fost dată.

Mulți cred că măru-i vinovat
că lumea e haină-acum
și intră-ntr-una în păcat,
făcând toată iubirea scrum.
Nimic nu este ca în Rai
iar puritate-a decedat,
răul se ține ca un scai
de om cu sufletu-ntinat.
Continue reading „Sorina IVAN: Poeme” →