Onorat Cititor,

Volumul de faţă a ieşit de sub condeiul (tastatura) autorului în intervalul martie-iunie 2020, cu alte cuvinte: „în vremea [nu a holerei, ci a] Coronei”. Colecţia include o varietate de piese ‒ epigrame şi catrene ‒ grupate pe capitole tematice, asta pentru a atenua talmeş-balmeşul inerent unei adunături de bucăţi disparate.

Catrenele născute iniţial au fost prezentate, în interpretarea autorului, de-a lungul câtorva ediţii succesive ale emisiunii de televiziune ontariene Noi Românii. Este deci cazul să mulţumesc călduros directorului emisiunii, distinsul om de cultură Raul Dudnic, care a avut iniţiativa şi amabilitatea de a mă populariza „pe sticlă”. Sunt convins că, dacă nu aş fi fost impulsionat de datoria de a veni cu duzina săptămânală de catrene pentru Noi Românii, nu aş fi adunat material suficient pentru un volum care să-şi justifice încadrarea ca atare.

Câteva dintre epigramele sau catrenele incluse în volum au fost de asemenea publicate pe pagina mea de Facebook. Dacă amicii mei feisbucişti vor avea răbdarea să le reviziteze, vor observa, desigur, procesul de transformare ‒ sau gradul de piguleală ‒ care a avut loc între varianta FB şi cea finală.

Cum veţi constata din cuprins, piesele sunt inspirate din viaţa cotidiană, aşa cum am trăit-o de-a lungul ultimelor luni, cu un adaos, aşteptat, de elemente sau contexte pur ficţionale. Ca de obicei, ofer scuze anticipate cititorilor cărora anumite bucăţi le-ar putea atinge sensibilitatea sau ‒ în definiţia mea proprie ‒ „nervul pudic˝. Cum diferenţele de la individ la preopinent pot fi semnificative în această direcţie, un filtru ca atare ar fi fost dificil de asamblat şi aplicat. În plus, premisa care trebuie admisă este că epigrama reprezintă un gen literar ireverent, condimentele asociate fiind incluse.

Cum pandemia generează un imens număr de bancuri, zicale sau vorbe de clacă care inundă netul, este posibil ca unele dintre acestea să aibă o idee comună cu cele din volum; este o pură coincidenţă, de neevitat în context. Excepţie fac doar două catrene care versifică glumiţe din spaţiul virtual, ambele fiind marcate clar: „idee de pe netʺ.

O menţiune excepţională se cuvine maestrului George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, a cărui prietenie literară şi sufletească m-a susţinut de-a lungul anilor, şi a cărui prefaţă de excepţie mă onorează profund, ba poate chiar nemeritat. Şi aş reda aici un meşteşugit catren tematic scris de magistrul Corbu, o piesă care, putem spune, defineşte esenţa volumului meu.

Nu-s expert în pandemie,

Dar de dânsa nu mi-e teamă,

Sentiment impropriu mie;

O combat prin epigramă.

Cu o oarecare doză de invidie, mărturisesc că aş fi vrut ca această epigramă să-mi fi aparţinut, şi astfel s-o fi putut utiliza ca preambul pentru culegerea de faţă.

În aceeaşi ordine de idei, dacă veţi găsi că volumul are o oarecare valoare, meritul aparţine şi graficienei croate Alegra Vezjak Fluksi care, aflată în izolare la Zagreb, a creionat cu talent caricaturile aferente; în acelaşi timp făcând faţă pretenţiilor, uneori exagerate, ale autorului.

Şi pentru că vorbim de copertă, în alegerea titlului am imaginat un arheolog din mileniul trei care ‒ folosind metoda de datare cu carbon a unui sul de hârtie igienică aflat într-o debara proaspăt dezgropată ‒ citeşte pe ecranul aparatului respectiv „Covid 19, 2020”. Deci iată teribila pandemie identificată printr-o dată aparent calendaristică. Este într-adevăr un reper de natură să ne marcheze prezentul şi, cel mai probabil, viitorul chiar mai profund decât alte date cruciale precum D-Day, 9/11, 10 Mai („sfântă zi căci ea ne-a dat…˝) sau 23 August („ce pe rus ni l-a adus˝), astea într-o ordine aleatorie.

Continue reading „Sorin FINCHELSTEIN: Cuvânt înainte la volumul de epigrame „Covid 19, 2020”” →