Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri

Poem cercel

 

Ti-am dat buclele la o parte
Ușor…
Cum aș deschide o carte
Nemaivăzută tuturor ochiilor
Și-am sărutat sunetul urechii c-un fior
Recitat de bucuria buzelor
Într-un poem cercel de ador

 

 

Bici de strună

 

Lasă-mă,du-te
Brațele-s multe.
Înspinate crengi,
caudine. Fugi!

 

Ale mele sunt
șarge pe pământ..
Lanț de legământ!
Dorului ce-l cânt:

 

Prin foc de iele
Săbii de stele
Ploile de lună
Bici de strună

 

Continue reading „Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri”

Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri

Acele noastre

 

Din acele timpului
am făcut și cruce și sabie
pasărea în aripi le-a pus
să zboare cât mai sus
copacul le înverzește
și spre albastru crește
peștele le-a făcut înnotătoare
prin adâncuri si el să zboare
și noi le-am legat și de picioare
în colivie să le învârtim mai tare
ca niște hamsteri în rotire
printre zăbrele tot de ace îndoite

 

Cuvinte de mercur

 

Cuvintele mă caută nebune
In versuri pentru ale pune
Demonice-mi devin stăpâne
Prin pelegrinarile caudine

 

Prin tărâmurile lor virgine
Unde mă luminezi Emine
Continue reading „Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri”

Petru Daniel VĂCĂREANU: Deșert de cioburi

Deșert de cioburi

 

Cine-și mai poate azi
vedea greșelile “caste”
când toată lumea privește
și ascultă de oglinzi

 

ce chiar dacă sunt sparte
în cioburi noi ne mirăm
de câte chipuri arătăm
ce ne par nevinovate

 

când pe noi ne ascultăm
în deșertul de cioburi
cu zale pentru gândiri
și-n miraje ne preamărim

——————————-

Petru Daniel VĂCĂREANU

18 aprilie, 2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Când Basarabeanul cântă

Când Basarabeanul cântă

 

Dinspre Basarabia adie
Vântul cu izul tămâiat
De lacrimi ce au căzut
În Siberia cu smerenie

 

Sub cizmele demonice
În rugăciuni de sânge
Vărsat fără vreo cruce
Dorindu-și să apuce

 

Ziua aceea mult visată
De a mai săruta odată
Mâna mamei noastre sfânte
Ruptă întregită în lupte

 

Ca tot românul să asculte
Tricolorul șoptind tare
„România noastră Mare”
Fără seamăn măi javre

 

Ordinare in continuare
Ce urlă lingușitoare
Că Basarabeanul
Nu-mi este de aici din neamul

 

Care acum nu are lupul
Zimbrul Securea de la Alba Iulia
Să vă taie limba trădătoare
De să se sperie dușmanul

 

Când doina românul o cântă
„A României Marii și Sfântă”

–––––––––––-

Petru Daniel VĂCĂREANU

15 aprilie, 2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Acele timpului (poeme)

Anghilele nisipurilor

 

Născuți în apa dătătoare
de viață
amniotică
devenim anghilele
nisipurilor
devorând pământul
în timp ce ne zbatem
în ciocul de ace a timpului

 

Să înțelegeți

 

Să înțelegeți
condeiele
sunt tunurile
care împrăștie petale
și ucid lanțurile…

 

Umbre de ceară

 

Mă simt o copertă goală
cu ceva scris la erată
Continue reading „Petru Daniel VĂCĂREANU: Acele timpului (poeme)”

Petru Daniel VĂCĂREANU: Șoapte de stele (versuri)

Culeg șoapte de stele…

 

Cât de nebun mă faci să fiu
căci, hoinăresc în noapte
culeg șopte de stele moarte
și în palme le topesc
cu focul de “te iubesc”
și le răsfir pe file
în poemele inimii

 

Poem cu cerneală de infinit

 

A hoinărit prin Univers
cu trupul visului
a căutat printre chipuri de vers
și nu am zărit
altă ființă a metaforei
ce definește frumusețea
Continue reading „Petru Daniel VĂCĂREANU: Șoapte de stele (versuri)”

Petru Daniel VĂCĂREANU: Abatorul lui Picasso

Abatorul lui Picasso

 

Fețe cubiste avem
Un Picasso în recviem
Al lumii cu orgi cu oase de la morgi
Spălați pe creier să devenim ciborgi
Pe bande rulante de clepsidre
Tocați ca niște documente
Și aruncați la bătrânețe
La coșurile de gunoi a societății
Pe care deviza libertății
E o reclamă comercială
Falsă la cinste și morală
Incătușată de bănci
In minte la școală
Cu cenzura manualelor
Ce trec prin mâna marionetelor
Ce sunt legate cu sfori de umbră
De cei ce pentru bogăție subjugă
Vulturi ce sfâșie copii
Cu ochii de pietre lucitoare
Și gheare de metale prețioase
In lumea asta de carcase
Din abatorul cu girofare nucleare
Ce șuieră cu gravitate
La cei ce sar de bandele rulante

————————————————

Petru Daniel VĂCĂREANU

Botoșani

26 martie 2018