Nina TĂRCHILĂ: Rămas bun

Rămas bun

 

îţi fumegă sub frunte destrămarea,
miroase-a smirnă şi a rămas bun,
a vreascuri ude şi-a cenuşă stinsă
şi-a spini smintiţi ce-n inimă-mi rămân.
miroase-a rană şi-a nimicnicie,
a lujer frânt sub tălpi nepăsătoare,
se zbate-un zâmbet zgâriindu-mi buza
ca un poem nescris ce încă doare.
şi nu-i destulă rouă plânsă-n iarbă
să spele neputinţele din noi.
dansează-n hohot zidurile lumii
prinzându-ne în ele pe-amândoi,
te duci şi eu nici nu mi te mai spun.

miroase-a smirnă … şi a rămas bun.

–––––––––––––––-

Nina TĂRCHILĂ

Timişoara

26 mai, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Mamei

Mamei

 

de ce mi-ai pus, mamă, peste suflet
când m-am născut, tumulturi în alai
şi mi-ai tivit cu stele anotimpul
iubirilor, cu care te-mbrăcai?
de ce mi-ai luminat drumul lăuntric
cu lanuri unduioase de cuvânt,
de îmi miroase inima a viaţă
şi când târâtă mi-e pe sub pământ?
mă doare veacul ăsta fără noimă,
mă doare zarea asta fără crez!
dar mi-ai sădit cu-atâta drag Lumina
c-oriunde merg, în suflet o păstrez.
şi-mi este dor ades de tine, mamă,
ca de-un izvor ce murmură-ndelung
prin Valea Plângerii spre liniştea de sine
pe care-ncerc mereu să o ajung.
te odihneşti în ochiul trist al vremii
şi pasul tău celest îl mai ascult.
ecou luminii ce-ai purtat in tine,
reverberezi în omul care sunt.

––––––––––-

Nina TĂRCHILĂ

Timişoara

23 mai, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Vreau un ţărm

Vreau un ţărm

 

vreau un ţărm pentru fântânile mele de dor,
un ţărm dezlipit de tăceri şi uitare
peste care cu tălpile goale să calc
printre gânduri muşcate de raze de soare.
vreau un ţărm cu nisipul neînchis în clepsidră
aburind de-nfloriri fără sens, fără nume,
să-nnoptez printre riduri de scoici care-mi cântă
dor de-o mare albastră fără seamăn pe lume,
să îmi pierd în argintul presărat de prin stele
trup de frunză şi suflet troienit de dorinţi,
despletită de clipe fără noimă pierdute,
c-o dogoare în suflet şi-o uitare în dinţi.
vreau un ţărm doar al meu ca o insulă mică
între ape prea tulburi şi secunde ce mor,
să foşnesc a lumină şi a linişte scursă
până-n fibra din urmă, până-n ultimul dor.

între timp, mai alerg cu glezne de piatră
către-un ţărm care nu stă pe loc niciodată…

––––––––––

Nina TĂRCHILĂ

17 mai, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Poem de vară

Poem de vară

 

cearcăne străvezii, planetă de vară,
vântul leagănă macii la drum de seară,
în lanuri strălucesc duminici cu pleoape de rouă,
iubirea veche se îmbracă-ntr-o rochie nouă
şi-i scapără ochii, se simte atât de frumoasă
cu aerul ei fragil din fum şi mătasă!
se rostogolesc tristeţi vechi şi se duc departe,
amiezile se despletesc în amurguri şi-n şoapte,
în zâmbetul tău plutesc irizări astrale –
eu ameţesc amestecându-mi toate punctele cardinale
şi-ţi mângâi tâmplele obosite de drumuri şi dor …
ascultă! în palme-mi pulsează inima, iubitul meu călător!

———————————–

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

15 mai, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Despărţire

Despărţire

tu pleci – ceasul acesta târziu
într-o pândă haină ne-nhaţă.
răspunsuri nu-s, cuvinte nu se spun,
se face cerul ţăndări şi mi-e ceaţă,
se înconvoaie timpul sângerând
peste priviri de zgură şi tăcere.
în pieptu-mi ros de negru şi de gri
se zbate pasul tău ca o părere,
se sparg timpane-n liniştea-ngheţată
sub nefirescul clipei de sfârşit –
ce timp uscat va curge într-o vreme
când ai sa-ntrebi de ce nu te-am oprit
şi ce târziu va fi atunci să-ţi spun
că mă zbăteam sub pasul tău pe drum.

––––––––––

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

14 mai, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Clipa mea de lumină

Clipa mea de lumină

opreşte secunda, împiedică-mi drumul,
închide-mă-n zâmbet şi fă-mă senin,
dospeşte-mi în minte dorinţa păgână
luminii din tine de-acum să mă-nchin.
îmi sângeră paşii cu maci pe cărare
şi-n suflet catarge se leagănă-n vânt
învaţă-mă gândul ce-ţi cântă în suflet
doar tu să îmi pară că-mi eşti pe pământ,
să-mi pară că lumea-mi începe cu tine,
să-mi pară sfârşită când nu te găsesc.
o rană mi-e zâmbetul când nu-mi eşti aproape
si nici să respir parcă nu îndrăznesc!
e ceasul incert într-o viaţă fragilă,
opreşte secunda si fă-mă destin!
în carne-mi stă semnul atingerii tale,
clepsidra se-ntoarce să moară puţin,
noi doi vindecăm infinitul de dogmă
când tot înflorim anotimpuri târzii.
închide-mă-n zâmbet şi-n ţipătul ierbii
ce-ţi strigă cărarea pe care-ai să vii,
că fără să vreau, clipa mea de lumină
cu tine-nfloreşte, cu tine-i deplină.

––––––––––

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

11 mai, 2018

Nina TĂRCHILĂ: De tine …

De tine …

 

e-atât de puţin adevăr
şi-atâta tristeţe pe lume!
prea multe duminici stâlcite-n cătuşe
şi viaţa strivită-n cutume …
oglinzi obosite răsfiră tenebre
în inimi mustind de candoare,
sub semne de fulger iau foc înlăuntru
dorinţe, icoane, altare …
de-aceea iubite îmi sprijin de tine
un ciot de aripă bătând a neant –
că-n ropotul ăsta al vieţilor noastre
tu-mi eşti adevăr obsedant
şi doar c-o bătaie a inimii tale
ferestre spre cer îmi deschizi,
în temniţa minţii se naşte lumina
ca fluturii-nflorind din omizi
şi-n liniştea asta de leac pentru suflet,
cum ghimpii îşi poartă trufaşi trandafirii,
mă sprijin de tine c-o rană şi-un cântec
şi tot ce mai am din beţia iubirii.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

10 mai, 2018