Tu eşti femeie
Tu eşti femeie-n taina nopţii
Crepuscul în culori de seară,
Săruturi dulci la pragul porţii,
Iubiri nebune dintr-o vară.
Tu ești femeie-n car de stele
Sublimul trăirii îl culegi,
În ale inimii castele
De păcat, iubirea s-o dezlegi.
Tu ești femeie-n zori de vise
Evă sub albele cearşafuri,
O Penelopă lui Ulise,
Floare a dragostei pe glafuri.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
8 martie 2019
Carnavalul
În limba în care se înțeleg
totul se desfășoară într-un carnaval
cu multă mișcare alegorică și colorată,
de nimeni nu trece neobservat
cum își joacă rolul.
Risipa de inefabil din ochiul trecătorului
pare plină de bucuria luată-n râs
cu ochii împătimiți de spectacol.
Orașul înghite sărbătoarea
pe străzile înghesuite de oameni.
Nimeni nu se îndoiește,
totul rămâne undeva-n oglinda interioară
o distragere din lumea apoasă,
cadou al peștișorului de aur
dăruit în viață.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
7 martie 2019
O pasăre învinsă de zbor
Nu eu sunt noaptea declarată sublimă, nici bolnavă,
sunt țipătul care prevestește furtuna,
cuprinsul în care zace tăcerea cuvintelor,
parașuta care nu se deschide
și la urma urmei sunt umbrela de ploaie a doamnei
ce pășește pe tocuri printre băltoace
model grăbit spre atelierul pictorului
cu nervii puși pe șevalet.
Răzvrătit pe culoarea surâsului sub cearcăne,
îndrăgostit de tușele groase și leneșe.
Aștept imaginea plină și confuză sub umbre,
o pasăre învinsă de zbor
până la țărm,
unde mările-n spume hăituite de fugă
îmbracă sublimul în teamă și neliniște
pe care numai soarele ce completează tabloul
îl așază deasupra de închipuire.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
28 februarie 2019
Respirați din aer, lumină
Când cineva mai presus decât noi
are casă în cer
nu te înfuria!
Copacul din cosmos ne acoperă,
c-un frunziș de iubire-n gânduri.
Tot ce crezi ori nu crezi e-n cuvânt
curge prin tine într-o limbă de cruce
pe care de n-o știi, dar poți s-o înveți
cu ochii plecați asupra slovelor vechi
ce-au stat și stau sub capul unui neam
mai adânc în suflet decât se poate vedea,
o lumină în luptă cu întunericul
până timpul se va topi
și finitul în infinit se va pierde.
Veniți și respirați din aer, lumină
umbra din voi să nu se prefacă-n întuneric.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
27 februarie 2019
Cerneala din gânduri
Dacă te-ai gândit la ce n-ai fost niciodată,
o să devii ce astăzi nu ești,
o să arzi ca piatra de var
și lumea se clădește împreună cu toți,
timpul nu-i trecut, focul din templu e viu.
Niciun rege nu-și dorește moartea
când oștenii săi sărbătoresc victoria.
Numai tu cu ochii vindecați de înserare
guști neîmplinirea, împlinită în sine.
Cerneala din gânduri se scurge-n cuvinte,
de vezi înaltul și din adâncul de moarte.
Rabzi întunericul ce lumină îți este,
Te rupi în bucăți pentru înțelegerea întreagă.
Numerele fără soț, cu soț se-nșiră
însoțesc nimicul și cresc
dar până unde?
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
19 februarie 2019
Modul de a fi
Doar noaptea cu picioarele-n pământ trece prin câmpie
ca o femeie cu glezne subțiri și nervii întinși,
întunericul nu spune nimic din tot ce ascunde,
iubirea născută din păcatul nerecunoscut
își lasă amprenta să cadă pe umerii luminii
ca norul gălbui apărut în fața soarelui,
mișcarea umbrei sub tălpile de lut.
Un început cât un cânt de ciocârlie rămas în aer
aduce amiaza în ierburile aproape coapte
în care se odihnește tăcerea.
Sper…
Ãsta e modul de a fi
ce se prinde ca visul de somn, altfel totul curge
printr-o împărăție de culoare.
Tot ce iubesc acum oamenii nu știu.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
17 februarie 2019
Să nu uităm asfințitul
Să ne îmbrățișem în pragul nopții,
să nu uităm asfințitul,
imagine afișată-n memorie.
Ochii păstrează și ei pe retină
frumosul pe care-l absorb și-l cultivă
în fiecare poem ce-l voi scrie.
Tu te supui acelorași uși ce trebuie deschise
pe fiecare hol dintr-un spital
crezând că acolo este ultima salvare
din pânza de paianjen în care te-ai încurcat
aruncat în aer de propriile greșeli.
În piele nu se vede durerea coaptă-n interior,
nimeni nu privește pe geam afară din suflet,
trupul și el se schimbă cu anii
se-mbracă-n aura îngroșată de prejudecăți
ce induc teama de moarte.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
15 februarie 2019
Lacrimă în cuvinte
Noaptea muzeelor
fantome bătute-n cuie pe pereți,
ochii îmi fug atrași de umbrele artei
încât se amestecă percepțiile-n minte,
nervii se topesc în lava curiozității
de tot cei omenesc,
îmi scapă printre degete, se vântură ca nisipu-n deșert
fără nicio noimă.
Să vină inefabilul
de la începutul impresiei care atinge sufletul,
să cadă mirarea-n surâsul iubitei.
Din așeptarea ei să se cearnă cartea de poeme
la care scriu,
în fiecare pagină cu miros de mărgăritar
presărat de clopoțeii dimineții,
lacrimă în cuvinte.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
4 februarie 2019
Într-un târziu
Abia cînd întunericul mușca din zi
am început să împachetez gândurile fără tristeți
și am plecat cu ele să le împrumut.
Noaptea se dădea peste cap, nu voia nimic,
aștepta să-i fugă stelele din buzunare,
luna își scuipa în sân să nu dea de vreun pocinog
și se ascundea sub norii lăptoși.
Venea dimineața
vedeam cum se deschid toate visele și dispar în uitare
cu tăceri coborâte pe scări de bumbac,
oamenii se grăbeau să intre în malaxorul activității
odihniți și atenți la detalii.
Într-un târziu
mâinile mele prelungite în lucruri
mă priveau cu ochi de broască țestoasă
ori de pasăre mută, fără aripi
cum mă zidesc într-o coloană fără sfârșit.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
29 ianuarie 2019
Femeie cred că ai ochii de nori
Femeia este unde trebuie să fie,
inima ei este fructul toamnei copt,
are obrazul rumen de piersică a soarelui.
Sprâncenele-i arcuiesc tainele nopții
peste unghiuri de lumină din ochi lăptoși,
irișii lor trec prin oglinzi de apă și întuneric
umbrele fug în speranțe de teamă.
Dacă clipele se grăbesc limba lor se înroșește
formele capătă smalț s-alunece-n culoare, seva
risipind dincolo de ziduri mirarea.
Nu te îndoiești, nu-ți faci nicio iluzie,
ai încrederea că totul curge la fel,
orizonturile se deschid la fel ca porțile,
ce se întâmplă nu-i de prevăzut, uneori nefast,
nu poți să știi ce nu se evită
dar trebuie să fii pregătit.
În interiorul tău se dă lupta pentru izbândă,
totul intră într-un alt ciclu.
Femeie cred că ai ochii de nori, dimineața,
în palme grindina se topește
dar nu te mai pot atinge
fără să te ridici pe vârfuri.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
25 ianuarie 2019