De dor să se usuce piepturi!

 

Dacă de dor se usucă piepturi,
Atunci natura nu va mai cunoaște niciodată seceta.
Dacă de dor se usucă piepturi,
Atunci nicio țară fără apă nu va mai muri de sete.
Dacă de dor se usucă piepturi,
Atunci din soare vor cădea stropi de ploi amare.
Dacă de dor se usucă piepturi,
Atunci niciunde în acest univers nu va mai exista secetă,
Ci numai și numai în piepturi.
Dacă de dor se usucă pieptul meu,
Mă voi reîntoarce
În natura veșnic verde,
În copaci și-n păsări,
În țările care mor de sete, deși au apă,
În câmpurile asurzitoare pe care plouă cu stropi de ploi amare.
Dacă de dor se usucă piepturi,
Atunci sunt un piept
Ce a luptat mereu cu seceta
După o ploaie amară
Cu așchii de pene.
Dacă este un blestem,
Atunci să se împlinească,
Iar dacă asta vrei,
De dor să se usuce piepturi,
Atunci
De dor se usucă piepturi.
Chiar acum,
Se usucă un piept,
Sau un om –
Cum vei vrea să-l numești…
Cum vei vrea să-l iubești…
Numește-l
Și spune-i
Să se usuce de dor
Acelui piept care ți-a fost odaie,
Acelui piept care ți-a fost aripă,
Continue reading „Miruna CARP: Poesis” →