Salsa…

 

O frumoasă melodie Salsa,
Și sufletul tău zâmbește,
În viata mea ești doar tu,
Visul ce-mi aduce surâsul!

Cât de aproape ești?

 

Am întins palmele spre cer,
Am prins în căușul lor, iubirea,
Avea miros de tine…
de înălțimi cu fiori de dor!
Pe trup se zbăteau palmele tale
cu miresme de crini, ca o rafală de vânt într-o zi de vară…
ce mă chemau într-o lume de poveste…
Îmi plac poveștile de dragoste, spuse la gura sobei,
unde căldura e ca inima,
îți încălzește trupul…
Cât de aproape ești de mine,
cu palmele să ținem iubirea?

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

4 februarie 2019

Sunt zeița dragostei…

 

Mă simt zeița dragostei în stele,
cu vise, împliniri și cu regrete
De aș atinge vârfurile albe,
M-aș transforma în pasăre de noapte…
Aș alerga-n cărările iubirii
și aș striga lui Prometeu, iertare,
dezmățul păsării de noapte
să se transforme în iubire…
Eu mă hrănesc cu suflete ușoare și apă beau de la izvoare,
în zborul meu spre înălțime
caut locuri cu verdeață vie,
unde iubirile se joacă cu ielele
copilăriei…
Sunt zeița dragostei eterne
cu multe suflete răzlețe
ce caută fericirea-n vise
și nopțile și le petrece pe înălțimi de culmi albastre…
Sunt zeița dragostei alese!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

1 februarie 2019

Iartă-mă !

 

Iartă-mă, iubirea mea,
când norii grei te înconjoară
și nu te înțeleg,
să nu mă cerți, e vântul
ce bate printre frunze verzi
și zorile să le privești
ca un cadou din stele!
Cuvintele ți le trimit
printr-un buchet de flori
și pietrele din drumul tău
apele să le spele!…
Și iartă-mă, iubirea mea,
dacă e greu cu mine!

Gustul iubirii

 

Sunt felia de tort
care-ți place,
cu miros de căpșuni
și cuvinte…
O dorești și o guști
cu plăcere
și o vrei…

Caută-mă!

 

Mă trezesc cu căldura
trupului tău și timpul
se oprește…
Întind mâna să-ți mângâi
locul, dar nu mai este nimic
din ce-ar putea să fie…
stau și ascult inima cum
plânge și norii se strâng,
ca o carte cu file ude
pe un suport de lemn.
Sunt între vis și realitate…
când ciripitul încetează
și pomii sunt goi,
când ochii visează
și teama m-apasă,
sunt singură printre
valuri și dor, printre
pietre și noroi…
Și atunci te chem pe tine,
prietenul meu să m-ajuți!
Să mă cauți printre zăpezi
și frunze înghețate,
printre lumi îndepărtate
și iubiri pierdute…
Vrei să fi prietenul meu?
Atunci…caută-mă !

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

27 ianuarie 2019

Te aștept

 

Te aștept la un ceai…
Vei veni cu o floare
și multe cuvinte.
Le primesc cu plăcere
și le-așez într-o glastră,
Să ne fie iubirea
sub privirile noastre!

De auzi ale mele șoapte

 

Pe pământ desculță calc
Printre frunze și prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Și de abur și verdeață.

Capriciu…

 

Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?…
Verzi, albaștri, căprui,
sau negri?…
Buzele?..buzele sunt pline
cu șoapte de iubire…
Brațele tale sunt
adăpost pentru furtună
și pașii tăi îi aștept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu…
Dimineața mă trezesc
sărutările tale…
Ești dorința oricărei
femei ce iubește…
căldura ta îmi face bine…
ca un soare cu raze
fierbinți ce-ți colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri…
Culoare ochilor
tăi, iubite, o știi?…
Eu știu…sunt verzi
ca pădurea!…

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

20 ianuarie 2019

 

Te vreau așa …

 

În fata casei mele cresc
mulți copaci cu frunze…
Las vântul să scuture norii
și frunzele se pierd,
dar păstrez frunza iubirii
cu semnele chipului tău…