Hei, frate, șterge-ți geana de roua sângerată!

Cum eu mi-am dosit rana sub iia înflorată…

Tu, soră, ia-ți năframa și straița din tindă,

Că ne așteaptă mama cu pâine aburindă!

.

Măcar o zi, doar una să-i facem bucurie

Și să lăsăm ranchiuna… Duce-s-ar pe pustie!

C-au reușit magnații, iudei avizi de faimă,

Să-nvrăjbească frații de-un tată și de-o mamă!

.

Azi este ziua mamei… Cât rabdă ea, sărmana!

Sub asprele sudalme purtându-și demnă rana…

Suspinul și calvarul doar Domnul i le știe…

Când soarbe din paharul cu fiere și leșie.

.

Dar azi e sărbătoare, la Alba ne așteaptă

Cu pâine și cu sare, la fel ca altădată…

Când ne țineam de mână, prinși în hora frăției,

Cu steaguri tricolore, toți fiii României…

.

Fraților, putem smulge acest jug al sclaviei,

Uniți putem învinge războiul Plandemiei!

Credința și iertarea, iubirea, dorul gliei…

În ele stă salvarea noastră și-a României!

.

Ți-au venit pruncii, mamă! Ieși în întâmpinare,

Să-i ungi cu mir pe frunte, spre binecuvântare!

Să dăinuiești sub soare liberă, cu mândrie,

Mulți ani, înfloritoare, iubită Românie!

Autor: Mirela Minuța Alexa