Recent am avut posibilitatea de a intra în posesia unui volum extrem de interesant, semnat de către Profesorul Massimo Giusio cu care, de altfel, am privilegiul de a colabora în cadrul Universității San Giovanni Crisostomo din Roma.

Titlul acestui volum este „La libertà religiosa in Italia”, o temă, de altfel, extrem de intersantă dacă ne gândim la istoria oarecum tumultoasă a țării umanismului renascentist.

Cartea fascinează prin felul în care Massimo Giusio, eminent avocat şi sociolog, aduce în evidență diferite momente reprezentative din istoria socio-politică a Italiei, făcând referire cu rafinament stilistic şi analitic la cauzele în virtutea cărora societatea italiană s-a desăvârşit în lumina ontologiei sale specifice.

Abordarea profesorului Giusio este multinivelară pentru că analizele sale se raportează la cel puțin patru dimensiuni esențiale:

1.) juridică (în ce măsură libertatea religioasă a devenit un principiu fundamental în Constituția Italiei?);

2.) sociologică (religia ca funcție socială);

3.) istorică (a reprezentat religia o sensibilitate culturală în istoria Italiei?);

4.) filosofică (regândirea libertății în spectrul ființial şi metafizic).

A vorbi despre istoria unei țări precum Italia presupune o responsabilitate uriaşă sub aspectul cunoaşterii concrete, întrucât ne raportăm la un spațiu cultural însuflețit de pasiunea metaforică ce a dat viață unei Europe întemnițate în propriul exil ideatic. Iar Massimo Giusio dă dovadă de o asemenea cunoaştere ca urmare subtilităților şi artificiilor tehnice de care se foloseşte în demersul său de a ne face pe noi, cititorii să înțelegem, că dincolo de problematica mundană a libertății religioase în Italia, avem de-a face cu istoria unei provocări teologice şi onto-metafizice în fața căreia moştenitoarea Imperiului Roman s-a aflat de-a lungul istoriei sale.

Continue reading „Tudor PETCU: Italia şi libertatea religioasă” →