Lungi și ciudate sunt căile omului. Marin Beșcucă este jurnalistul, poetul, scriitorul, maestrul pe care pașii vieții l-au condus în diverse locuri și spații. Acum s-a stabilit la Dorohei. Dar pentru cât timp? Spiritul, cărțile, gîndurile domniei sale se simt peste tot: București, Slatina, Oradea, Caracal, Roman… Timișoara.
Nu de mult timp l-am intâlnit la Timișoara, însoțit de cei doi copii împreună cu soția, binecunoscuta poetă, Marta-Polixenia (Mărțișor) Beșcucă. La sediul Fundația pentru cultură și învățământ, IOAN SLAVICI din Timișoara, din cadrul Universității IOAN SLAVICI, a avut loc o adevărată seară literară. Evenimentul nu ar fi fost desăvîrșit fără prezența poetei Mariana Gurza, fondator și redactor-șef al Revistei creștine de cultură, tradiții și atitudine civică, LOGOS și AGAPE, dar și a membrilor LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, filiala Banat, asociație coordonată de prof. Doina Drăgan. Moderatorul evenimentului, prof. univ. Dumitru Mnerie a reușit într-un mod exemplar să îmbine momentele de lectură, cu cele de restituiri, sau prezentări de carte. Cărțile lui Marin Beșcucă te surprind de fiecare dată prin abordare, tematică, dar și prin abundență. Scriitorul este sârguincios. Versurile prind viață în orice moment. Acum, la Timișoara, au fost lansate două volume: TIMIȘOARA – Acolade peste timp Ed. Fundației pt. cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Timișoara, (dedicată aniversării în această iarnă a 30 de ani de la Revoluția română din Decembrie 1989), respectiv cartea MNIERU – Profesorul meu de prețiozități, apărută sub îngrijirea editurii Hoffman.
Viziunea poetului te surprinde plăcut. Poeziile incluse în volumul TIMIȘOARA – Acolade peste timp, rememorează punctual momentele Revoluției din 1989, dar și alte evenimente importante petrecute în ultimii 30 de ani. Deasupra tuturor se află „Punctul 8 de la TIMIȘOARA!”, al Proclamației de la Timișoara – „… propunem ca legea electorală să înterzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de securitate…” – care, din păcate, nu a fost respectat. Referirea la acest moment este prezentă pe tot parcursul volumului, destul de stufos, care cuprinde peste 100 de poeme.
Cartea MNIERU – Profesorul meu de prețiozități este original chiar prin titlu. Pare un volum dialogat avându-l ca interlocutor pe profesorul Dumitru Mnerie, totuși acest prim nivel este un preambul pentru a ajunge la intenție nespusă a poetului, aceea de a capta prin mesajul versurilor o categorie vastă de interlocutori și cititori. Cele peste 140 de poeme demonstrează faptul că poezie se poate naște din orice: „mi-am lăsat Suprema Libertate în Poem, […] Cuvântul!/ iată lutul…” În final se revine la idea inițială propusă prin titlu; Marin Beșcucă creează mai multe poeme reunite sub titlul Mnieru in laudatio.
Așteptăm cu nerăbdare o revenire a maestrului Marin Beșcucă pe plaiurile bănățene. Până atunci îi urăm, acum la trecerea spre noul an, multă putere de muncă, inspirație și creație sub puterea Cuvântului!
––––––––-
Eliza RUSE
Timișoara
27 decembrie 2019