Iubire ascunsă
Acum mă mângâie tăcerea,
Nu reuşesc să-ţi dau un semn
Să simţi că-n mine e plăcerea
Să ard ca ruga-n untdelemn.
Tu să mă stingi c-un semn discret,
Să-mi dai speranţă de iubire,
Să tot plutim către concret
Din toamnă către-ntinerire.
Te pup în gând, te-aşez mereu
În inima-mi de vis supusă,
Tu eşti zeiţă , eu sunt zeu,
Într-o iubire doar ascunsă!
Contopire
Ochii mei, sufletul meu, inima mea,
Caută mirul poeziei din înflorirea ta,
Te văd frumoasă, inteligentă, tenace,
Cerul se despică, de steaua ta îmi place.
Pe şea de vis , de rouă, în fiecare clipă,
Te-aş aşeza frumos pe-a calului aripă,
Şi am intra în lume prin porţile din rai
Să îmi dai lumină din viaţa ce o ai.
Să fiu şi eu ca tine, o rază de lumină,
În lumea-nfloritoare unde eşti regină,
Să am suflul inimii cât un curcubeu,
Contopiţi în iubire să fim tineri mereu.
Despădureşte-ţi privirea
Despădureşte-ţi privirea şi mă primeşte-n ea,
Voi fi frunză de nufăr sub razele de stea…
Prin lacul de-argint, risipitor de valuri,
Vom regăsi intrări în pline idealuri..
Ne-om cocoţa cu franjuri, de norii peste munţi,
Vom atinge cerul marmoratei frunţi…
Vom arunca o cârjă pe-o mătură de paie
Să şteargă-n infinit trecutul plin de ploaie…
Un tunet să se-audă, prin cea despădurire,
Unde pictăm pe flori, buchete de iubire…
Stropind cu apă sfântă
La bătrâneţe migălim a toamnă,
Pe umbre de-ntuneric o cârjă sprijinim,
Ne amăgim durerea, mai ales dorinţa,
Că vrem, că încă, putem să ne iubim.
Aşa e preţuirea pe buze de mormânt,
Se aşază-o cruce sub cucuvele-albastre,
Ele sunt magia alcătuită-n gând,
Sunt moştenirea îngenuncherii noastre.